Pentru a înţelege cum acţionează acupunctura în realizarea echilibrului energetic, trebuie spus că în organism E (Energia) circulă de-a lungul unor traiecte preferenţiale numite Ying Lo (meridian). Meridianele principale, pe care se găsesc înşiruite cele 361 de puncte de acupunctură, reprezintă proiecţia externă a unor reţele energetice interne complexe, conexată la cele 5 organe Zang (Yin) şi cele 5 viscere Fu (Yang). Cunoaşterea acestei organizări are o importanţă decisivă în elaborarea diagnosticului, urmată de o logică la fel de precisă în ceea ce priveşte selecţionarea punctelor capabile să înlăture dezechilibrul energetic existent.Pe lângă aceste meridiane principale, reţeaua energetică este mult mai complexă, cuprinzând şi meridianele secundare (vase de legătură şi vase de derivaţie) şi de organe profunde (unele cavitare, numite Fu, şi altele parenchimatoase numite Zang).

Cele 12 meridiane principale reprezintă cel mai important sistem energetic de canale al organismului, de funcţia cărora este legată întreaga reţea de canale secundare.Meridianele principale posedă un segment exterior (proiectat de piele) şi altul interior, care ajunge la organele energetice de corelaţie Yang (organe cavitare Fu), sau Yin (organe parenchimatoase Zang).

Pe aceste meridiane se găsesc amplasate 361 de puncte utilizate în tratament şi prin intermediul cărora se poate acţiona atât asupra meridianului principal, cât şi asupra celui secundar. Fiecare meridian se caracterizează printr-un anumit raport în Qi (Yang) şi Xue (Yin) sau mai spus între Energie şi Sânge. Primele acţionează mai mult asupra activităţii nervoase şi psihice, celelalte mai mult asupra activităţii fizice. Cei mai mulţi autori descriu 138 de meridiane, dintre care un rol principal îl joacă cele 12 meridiane principale bilaterale şi simetrice, la care se adaugă care sunt unice. Aceste 12 meridiane sunt singurele care posedă puncte proprii.

Pentru o mai bună înţelegere a modului în care acţionează acupunctura prin înţeparea sau stimularea (moxibustiei) punctelor de acupunctură vom face referirea la rezultatul cercetărilor electrofiziologice dezvoltate în Laboratorul de Electrofiziologie al Clinicii de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice din Bucureşti (Prof. C.I. Tîrgovişte în colaborare cu Ing. Prună) dar şi la prezentarea făcută în 1986 în Acupuncture, Moxibustian and Acupuncture Anesthesia – Science Press, Beijing, Zhu Zongxiang (1616), Meng Zhaowei (919-920), Gong Uihua (460) s.a.

Se ştie că organismul uman este alcătuit din atomi, având o componentă centrală electropozitivă (nucleul) şi o componentă periferică electronegativă (sistemul exterior al electronilor). Moleculele care rezultă din asamblarea atomilor -macromoleculele, ţesuturile şi organele – se vor caracteriza, deci, printr-o configuraţie bioelectrică precisă.Ştim că una din caracteristicile fundamentale ale celulei este polarizarea sa electrică în stare de repaus şi modificarea acestei polarizări în starea de activitate. După cum fiecare celulă are o activitate bioelectrică specifică, organele interne vor avea, de asemenea, o activitate electrică proprie care poate fi înregistrată sub forma unui traseu specific: EEG, EMB, EKG, etc. Practic, fiecare organ are o activitate bioelectrică care poate caracterizată ca normală sau patologică.

Dacă există o homeostazie bioelectrică la nivel de celulă sau organ, în mod necesare trebuie să existe o homeostazie bioelectrică şi la nivel de organism. Aceasta din urmă ar putea fi asigurată de meridianele de acupunctură. S-a constatat, în acest sens, că meridianele şi punctele de acupunctură au la nivelul proiecţiei lor cutanate proprietăţi electrice particulare. Activitatea organelor interne se traduce printr-o pulsaţie bioelectrică, cu ritmicitate precisă care modifică numărul şi calitatea sarcinilor electrice din jur.O creştere a numărului sarcinilor electrice (pozitive sau negative), sau, dimpotrivă o scădere a lor va fi compensată de o mişcare corespunzăoare a altor sarcini electrice aflate la o distanţă mai mare sau mai mică, faţă de organul luat în discuţie.

Compensarea se face prin mişcarea sarcinilor dintr-un loc în altul pe calea mişcării rezistente electrice. Deoarece această rezistenţă electrică se înregistrează la nivelul meridianelor şi punctelor de acupuntură, mişcarea sarcinilor se va face pe aceste căi, adică pe meridiane. Din acest punct de vedere, meridianele nu reprezintă altceva decât spaţiile ocupate de lichidul interstiţial, existent între structurile cunoscute: oase, muşchi, tendoane, vase, nervi organe interne. De aici, o tulburare în activitatea unui organ poate, în urma “blocării” circuitelor care îl leagă de alte regiuni ale corpului, având drept consecinţă o acumulare de sarcini electrice (exces energetic) sau o deficienţă (insuficienţă energetică).

Introducerea unui ac de acupunctură într-un anumit punct este urmată de apariţia unui “potenţial de leziune” care este “compensat” în câteva secunde, după care potenţialul de stabilizează la o valoare “bazală” care diferă de la un pacient la altul şi de la punct la punct. Această compensare a potenţialului de leziune se realizează în mare parte prin “migrarea” sarcinilor electrice (apariţia “microcurenţilor de leziune”) către zone mai îndepărtate, care se face pe calea meridianelor acupunctură.Înţeparea punctului de acupunctură poate induce un “potenţial de leziune”, capabil să “deblocheze” traiectul de migrare a sarcinilor electrice (meridianul) şi să compenseze deficitul sau excesul acestora.