Medicina Integrativa este un nou concept care se refera la un stil de practica medicala ce-si propune sa trateze pacientul si nu boala.

Abordarea “integrativa” a pacientului nu-si propune nicidecum sa excluda metodele medicinii conventionale alopate. Este o terapie sau mai bine spus o suma de terapii prin care se urmareste stoparea sau diminuarea acuzelor bolii si reechilibrarea intregului organism, pentru a-l ajuta sa lupte impotriva bolilor.

Scopul medicului a fost din cele mai vechi timpuri acela de a ajuta bolnavul sa-si aline suferinta, a incercat sa-l vindece, sa-i ofere suportul moral pe parcursul terapiei si sa-i ofere consiliere in ceea ce priveste schimbarea stilului de viata.

Inca de pe timpul aparitiei juramantului lui Hipocrate cc. 300 de ani i.e.n, filozofia medicinii era bazata pe observarea tuturor aspectelor vietii cotidiene: dieta, ocupatie, pozitie sociala, continutul si natura viselor.

Pe atunci chiar se descurajau incercarile unor terapeuti de a face clasificari ale bolilor in functie de organele afectate. Dimpotriva, se milita pentru faptul ca pacientul sa fie privit ca un tot unitar - trup, minte, suflet, spirit si nu ca o entitate care poarta cu sine o “suma de boli”.Faptul ca un individ era rezultanta combinatiei materialului spiritual, era o paradigma larg acceptata in acea vreme iar obiectivul medicului era acela de a armoniza fiinta umana cu fortele naturii si de a restabili echilibrul interior, fiziologic si psihologic.

In secolul al XVII-lea, Rene Descartes (1596-1650), filozof, om de stiinta, matematician, a scris un tratat prin care sustinea faptul ca mintea si trupul sunt principii separate iar constiinta este in afara organului anatomic numit creier. Acest fenomen este cunoscut in filozofie sub denumirea de dualism cartezian si a influentat toate domeniile stiintei pana in zilele noastre.

Ulterior in sec. al XVIII-lea s-au facut mari descoperiri stiintifice, care au revolutionat profund gandirea umana. Isaac Newton (1642 – 1727) si alti cercetatori din diferite domenii ale stiintei, au incercat sa explice fiecare lucru sau fenomen din punct de vedere mecanic, reductionist, plecand de la premisa ca absolut totul poate fi fragmentat in bucati din ce in ce mai mici si intregul poate fi studiat analizand fiecare parte separat sau prin sumarea tuturor partilor.Descoperirile revolutionare au continuat si astfel inceputul secolului al XX-lea, a fost marcat de evenimente stiintifice ca: descoperirea microorganismelor implicate in aparitia bolilor, a unor antibiotice eficace, progrese in imunologie, fizica, biochimie, eradicarea unor boli epidemice, descoperirea vaccinurilor etc.

Din ce in ce mai mult in cercurile universitare si la dezbaterile stiintifice, in lumea medicala in special, cand se defineste un fenomen, o boala, se asociaza in expresia/triada: ”materie-energie-informatie”. Tot mai multi oameni de stiinta incep sa fie de acord ca exista “ceva” dincolo de ceea ce vedem si simtim, ca nimic nu este intamplator, mintea, gandul, spiritul nu sunt separate de trup iar noi ca indivizi nu suntem independenti de natura sau Univers si ne influentam in permanenta reciproc.

Din ce in ce mai mai mult, studiile sociologice efectuate in tari cu traditie si avansate in cercetarea medicala ca: SUA, Canada, Anglia, Brazilia, Finlanda, Rusia, China arata ca in  ultimii ani, mai mult de jumatate din populatie apeleaza alaturi de  tratamentul oferit de medicina conventionala alopata la terapiile medicinii complementare si alternative.

Astfel prin consultatia la un medic ce practica medicina alternativa sau terapiile complementare, pacientul poate sa-si ajusteze stilul de viata, sa-si imbunatateasca starea de sanatate, sa previna aparitia altor afectiuni si de ce nu, sa-si prelungeasca viata.

Medicina integrativa este o practica orientata “spre vindecare”, ceea ce presupune inclusiv preventia aparitiei bolii si obtinerea unui status optim de sanatate.Experienta ne arata ca acest deziderat nu poate fi obtinut decat printr-un “mariaj” intre medicina conventionala si alte metode de tratament neconventionale – unele facand parte din medicina traditionala (ayurveda, medicina chineza) altele mai noi: homeopatia, iridologia, osteopatia, etc.Chiar daca medicina integrativa nu are scheme standardizate de tratament, clasificari riguroase precum medicina alopata, totusi aceasta are niste principii care trebuie respectate.

Medicina Integrativa implica pe langa o relatie de incredere, empatie si mai ales de confidentialitate  medic-pacient, o mai buna cunoastere a influentelor pe care le exercita mintea, spiritul, comunitatea, mediul asupra fizicului. In acest context anamneza contine si elemente care se refera la cultura, religia, stilul de viata, relatiile familiale si sociale ale pacientului. Se considera ca doar asa pot fi identificati factorii care determina aparitia bolilor si evolutia lor.

PACIENTUL SI MEDICUL SUNT PARTENERI IN PROCESUL DE VINDECARE !

S-a observat ca pentru a realize acest proces “de vindecare” trebuie sa se utilizeze atat metode din medicina conventionala cat si terapii din medicina complementara/alternativa.Un alt principiu este acela ca de cate ori este nevoie, trebuie sa utilizam metode naturale, pe cat se poate, neinvazive.

Medicina Integrativa nu trebuie sa fie altceva decat stiinta! La noi in clinica ea se practica numai de medici atestati in terapii alternative. O medicina buna este bazata pe o buna stiinta si cunoastere.