Servicii de spalare chimica a centralelor termice
Extinderea utilizarii de catre un numar foarte mare de persoane a centralelor termice, s-a datorat dorintei de consum individual, fara a mai depinde de sistemul centralizat care de multe ori era mai scump si mai greu de controlat în privinta costurilor. De asemenea, în localitatile care nu au beneficiat de sisteme centralizate de încalzire, tot mai multe persoane au achizitionat si achizitioneaza în continuare centrale termice, fie ele consumatoare de gaz, combustibil lichid sau solid, deoarece acestea prezinta multiple avantaje fata de sobele traditionale (usurinta în exploatare, costuri controlabile, lipsa fumului si a mirosurilor specifice în camerele de locuit, posibilitatea încalzirii uniforme a locuintei, etc.)
La aceste centrale termice agentul termic îl reprezinta in general apa, încalzita prin preluarea caldurii generate de arderea combustibilului si recirculata prin pompare prin tot sistemul de conducte, pâna la calorifere, unde cedeaza caldura încaperilor ti se întoarce pe conductele de retur pentru a fi reîncalzita. În cazul centralelor care prepara apa calda menajera, apa calda este dirijata într-un schimbator de caldura unde încalzette apa potabila, pentru a fi folosita la spalat, baie sau bucatarie.
În general apa utilizata în circuitul centralei provine din reteaua de apa potabila a localitatii, sau din puturi proprii si contine foarte multe saruri dizolvate. În afara de sarurile metalelor alcaline care nu se depun, toate celelalte saruri se pot depune pe suprafetele cu care apa este în contact, depunerea formând o crusta aderenta, tare.
Cele mai daunatoare pentru circuitele centralelor termice, sunt sarurile de calciu si magneziu, care formeaza depunerile de piatra. Concentratia acestor saruri în apa, se exprima ca duritatea apei. În timp, prin depuneri succesive, aceasta crusta creste în grosime favorizata de cresterea temperaturii, efectul imediat fiind reducerea transferului termic în instalatii, deci reducerea randamentului termic al instalatiilor. Prin cresterea excesiva a grosimii acestor cruste, se poate ajunge la blocaa
Extinderea utilizarii de catre un numar foarte mare de persoane a centralelor termice, s-a datorat dorintei de consum individual, fara a mai depinde de sistemul centralizat care de multe ori era mai scump si mai greu de controlat în privinta costurilor. De asemenea, în localitatile care nu au beneficiat de sisteme centralizate de încalzire, tot mai multe persoane au achizitionat si achizitioneaza în continuare centrale termice, fie ele consumatoare de gaz, combustibil lichid sau solid, deoarece acestea prezinta multiple avantaje fata de sobele traditionale (usurinta în exploatare, costuri controlabile, lipsa fumului si a mirosurilor specifice în camerele de locuit, posibilitatea încalzirii uniforme a locuintei, etc.)
La aceste centrale termice agentul termic îl reprezinta in general apa, încalzita prin preluarea caldurii generate de arderea combustibilului si recirculata prin pompare prin tot sistemul de conducte, pâna la calorifere, unde cedeaza caldura încaperilor ti se întoarce pe conductele de retur pentru a fi reîncalzita. În cazul centralelor care prepara apa calda menajera, apa calda este dirijata într-un schimbator de caldura unde încalzette apa potabila, pentru a fi folosita la spalat, baie sau bucatarie.
În general apa utilizata în circuitul centralei provine din reteaua de apa potabila a localitatii, sau din puturi proprii si contine foarte multe saruri dizolvate. În afara de sarurile metalelor alcaline care nu se depun, toate celelalte saruri se pot depune pe suprafetele cu care apa este în contact, depunerea formând o crusta aderenta, tare.
Cele mai daunatoare pentru circuitele centralelor termice, sunt sarurile de calciu si magneziu, care formeaza depunerile de piatra. Concentratia acestor saruri în apa, se exprima ca duritatea apei. În timp, prin depuneri succesive, aceasta crusta creste în grosime favorizata de cresterea temperaturii, efectul imediat fiind reducerea transferului termic în instalatii, deci reducerea randamentului termic al instalatiilor. Prin cresterea excesiva a grosimii acestor cruste, se poate ajunge la blocarea completa a tevilor sau blocarea vanelor si a robinetelor, ceea ce genereaza costuri importante pentru înlocuire. De asemenea trebuie tinut cont ca majoritatea instalatiilor care integreaza elemente din fier (calorifere din otel sau fonta, trasee de instalatie din teava neagra, etc) sunt predispuse depunerilor de magnetita (oxizi de fier), aceasta generând la temperatura ridicata conglomerate (plachete negre) care pot obtura elementele din circuitul termic.
Un alt gen de depuneri sunt cele care se formeaza pe suprafata exterioara a arzatoarelor sau a schimbatoarelor de caldura aer-apa, datorita combustibilului folosit. În cazul utilizarii unui combustibil gazos pot aparea oxizi, iar în cazul combustibilului solid si lichid apare un strat de gudron. Ambele situatii sunt caracterizate de o reducere a eficientei echipamentelor ca urmare a scaderii transferului termic.
rea completa a tevilor sau blocarea vanelor si a robinetelor, ceea ce genereaza costuri importante pentru înlocuire. De asemenea trebuie tinut cont ca majoritatea instalatiilor care integreaza elemente din fier (calorifere din otel sau fonta, trasee de instalatie din teava neagra, etc) sunt predispuse depunerilor de magnetita (oxizi de fier), aceasta generând la temperatura ridicata conglomerate (plachete negre) care pot obtura elementele din circuitul termic.
Un alt gen de depuneri sunt cele care se formeaza pe suprafata exterioara a arzatoarelor sau a schimbatoarelor de caldura aer-apa, datorita combustibilului folosit. În cazul utilizarii unui combustibil gazos pot aparea oxizi, iar în cazul combustibilului solid si lichid apare un strat de gudron. Ambele situatii sunt caracterizate de o reducere a eficientei echipamentelor ca urmare a scaderii transferului termic.