Legatura dintre George Enescu si Casa Regala a României a început în anul 1898, dupa succesul parizian al opusului sau nr. 1, Poema Româna, ce se încheia cu Imnul Regal. El s-a bucurat de sprijinul Reginei Elisabeta, cunoscuta si sub pseudonimul artistic Carmen Sylva. Aceasta, recunoscând talentul tânarului muzician, i-a oferit ani de-a rândul o camera într-un colţ intim al Castelului Peles, unde sa poata studia. De asemenea, Enescu era deseori invitat de regina pentru a susţine recitaluri la Palat.

Frumuseţea locurilor si apropierea de Palatul Peles l-au determinat pe muzician ca din banii câstigaţi în primul sau turneu în America sa-si construiasca aici - între anii 1923 si 1926 - o casa, dupa planuri proprii, cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu, pe care a numit-o Vila Luminis. În urmatorii 20 de ani, pâna în 1946, când a parasit România definitiv, în perioadele dintre turneele sale în Europa si America de Nord, el a revenit periodic la Sinaia pentru a se dedica, cel puţin o luna pe an, creaţiei. În 1947, aflat la Paris, Enescu a donat vila statului român, spre a fi folosita ca loc de odihna si de creaţie pentru artisti. Din 1995, devine Casa Memoriala “George Enescu”, iar din 2007 – secţie a Muzeului Naţional “George Enescu”.

La intrarea în vila se afla bustul în marmura al lui George Enescu, realizat de sculptorul moldovean Ion Irimescu, fascinat de personalitatea acestuia.

Încaperile de la etaj sunt spaţioase si confortabile, având interiorul mobilat si aranjat cu rafinament si imaginaţie. Aici se reunesc în mod armonios si original elemente ornamentale si de mobilier în stilurile românesc, oriental si Biedermayer. Numeroase piese de valoare din cristal, porţelan, metal sau ceramica dau stralucire interioarelor.

În salon se pastreaza pianul maestrului, un Ibach facut la Lausanne, instrument de care Enescu s-a folosit în activitatea sa componistica si în concertele oferite apropiaţilor familiei. Din salon, scara în spirala permite accesul spre capatul turnului Belvedere si de aici în mansarda sau “bageaga” (cum îi spunea Enescu). Tot din salon se patrunde în camera soţiei lui George Enescu, Maria Cantacuzino-Enescu, decorata în stil eclectic. Camera maestrului se remarca prin intimitate, confirmând modestia sa proverbiala. "Chilia" are dimensiuni reduse, este mobilata într-un stil autentic românesc si a fost locul preferat de odihna al compozitorului dupa numeroasele sale concerte.

Etajul mansardat a fost adaugat de arhitectul Radu Dudescu, pentru a echilibra verticalitatea turnului în ansamblul vilei. În cele doua camere sunt expuse materiale documentare legate de viaţa si activitatea muzicianului.