Dupa mai bine de un sfert de veac de la mutarea postului de pompieri de la Foisorul de foc, o idee îndrazneata a colonelului Nicolae Ioanovici vine sa lumineze întunericul asternut de vremuri în jurul acestui edificiu, ce continea vie amintirea pompierilor, fiind ea însasi o pagina din istoria acestora.
Dupa mai multe studii si sondaje în anul 1960 a propus ofiterul Comandantului Pompierilor întreprindea de masuri pentru realizarea în cladirea Foisorului de foc a unui Muzeu al Pompierilor. General Pamfil Tatu, împreuna cu loctiitorii sai coloneii Benone Toropoc, Dan Dobrotineanu si Florea Radulescu îmbratiseaza ideea, dar se ridica problema fondurilor banesti necesare pentru refacerea si adecvarea localului, amenaja viitorul muzeu, procurarea si confectionarea exponatelor si a mobilierului, precum si crearea unui stat minim de încadrare cu posturile necesare pentru functionarea institutiei.
La toate aceste probleme, colonelul Nicolae Ioanovici, prin firea lui îndrazneata si întreprinzatoare, a gasit raspunsuri. S-a apelat la Sfatul Popular al capitalei, propunând ca la început, viitorul Muzeu al Pompierilor sa se constituie ca sectie a Muzeului de istorie si arta al Municipiului Bucuresti, propunere acceptata de conducerea de atunci a capitalei, cu urmari benefice pentru acordarea fondurilor minime necesare. S-a intervenit la ministerele economice de atunci (petrol-chimie, forestier si industria lemnului, agricultura, industria constructoare de masini, industria usoara s.a.) propunându-se ca în cadrul muzeului sa fie exponate care sa prezinte realizarile si masuri de prevenire si stingere a incendiilor din domeniile de activitate ale departamentelor respective. În schimb, acestea au contribuit cu fonduri pentru realizarea noii institutii muzeistice. Dupa o munca intensa, desfasurata timp de aproape de trei ani, colonelul Nicolae Ioanovici, împreuna cu colectivul de ofiteri si ingineri, printre care coloneii Sergiu Vornicu, Constatin Pal, Dumitru Belonia, Ilie Oprisan, Constantin Filcea, Gheorghe Bancila, Traian Chirtes, Ioan Mateli, arhitectul Ioan Voiculescu, inginerul Vasile Calinescu, pictorul locot.colonel Alexandru Dumitras si multi altii din Comandamentul Pompierilor si Grupul de Pompieri Bucuresti, s-a reusit ca la 17 septembrie 1963, când se împlinise 115 ani de la lupta pompierilor din Dealul Spirii, sa aiba loc inaugurarea Muzeului Pompierilor.
Recunoscându-i-se colonelului Nicolae Ioanovici meritele în realizarea muzeului în notarile de serviciu sefii sai au mentionat, în decursul anilor (01.11.1960-01.11.1961) – „lt.colonelul Nicolae Ioanovici a realizat în acest an, prin straduinta si munca perseverenta si neobosita, reamenajarea foisorului si pregatirea sa în vederea realizarii Muzeului Pompierilor”; (01.11.1961-01.11.1962) – „în anul 1962 pe lânga functia pe care o detine (sef al inspectiei pentru prevenirea incendiilor din Grupul de Pompieri al Municipiului Bucuresti, n.n.) si-a desfasurat activitatea si pentru organizarea Muzeului Pompierilor din Capitala, reusind sa mobilizeze organele Sfatului Popular, precum si alte institutii, la buna desfasurare a lucrarilor, pentru amenajarea în cât mai bine conditiuni a muzeului”; (01.01.1963-30.12.1963) – „ofiterul a avut o mare contributie la realizarea Muzeului Pompierilor din Capitala. Apreciez aceasta constructie ca un succes exceptional al ofiterului, izvorât din munca sa neobosita, timp de aproape trei ani. Muzeul constituie o mândrie pentru trupele M.A.I. În aprecierea facuta la 19.04.1964 se mentiona, privind activitatea colonelului Nicolae Ioanovici: „Muzeul pompierilor, realizat prin contributia efectiva a ofiterului, vizitat pâna în prezent de aproximativ 60.000 de persoane, care au apreciat munca de paza contra incendiilor si marea realizare…”
Seismul care a avut loc în martie 1977 a produs deteriorarea si chiar distrugerea multor exponate din muzeu; însasi cladirii i s-au facut lucrari de consolidare, impunându-se renovarea întregii institutii. O comisie formata din George Homasteanu, pe atunci Ministerul de Interne, generalul Gheorghe Briceag, comandantul pompierilor, alte cadre de conducere din minister si comandamentul pompierilor, s-au deplasat la muzeu împreuna cu colonelul Eugen Paun, seful muzeului si profesorul Ion Panturu, muzeograf, stabilind pe loc masurile necesare pentru renovarea muzeului, cu termene si raspunderi precise, odata cu care s-au efectuat si lucrari de modernizare a acestuia. În aceasta ampla actiune s-a implicat din plin si colonelul N. Ioanovici, care desi se afla în rezerva, si-a manifestat din nou dragostea si atasamentul fata de aceasta institutie.
