Colectia de arta religioasa grupeaza obiecte de arta religioasa, precum icoane pe sticla, icoane pe lemn, odoare bisericeşti, xilogravuri, cruci şi pristolnice.

Meşteşugul pictarii icoanelor pe sticla, în România a aparut şi s-a dezvoltat ca meşteşug specializat, practicat în centre de iconari raspândite în toata Transilvania, dar şi în Moldova.

Problema zugravirii icoanelor pe sticla nu poate fi elucidata independent de dezvoltarea acestui meşteşug în alte tari. În aproape toate tinuturile muntoase ale Europei Centrale (Alsacia, Bavaria, Elvetia, Tirol, Austria de Sus, Boemia, Moravia, Slovacia) este întâlnita arta picturii pe sticla.

La noi, acest fenomen a luat un caracter de legenda, ale carui origini au legatura cu un miracol de la sfârşitul sec. al XVII-lea petrecut la Mânastirea Nicula, din apropierea oraşului Gherla, jud. Cluj.

Se spune ca în 1699 o icoana a Sfintei Marii ar fi lacramat. Apoi taranii şi-au dorit sa aiba şi ei copii ale acestei icoane şi le-au creat ei înşişi.

Trebuie totuşi mentionat ca raspândirea picturii pe sticla în Transilvania nu se datoreaza atât tehnicii specifice ce are la baza copierea unui singur model, ci mai ales conditiilor social-culturale din Ardeal, la acea epoca. Dupa includerea Transilvaniei în 1699 în Imperiul Austro-Ungar, dezvoltarea culturala a poporului român s-a raportat la circulatia unor forme de arta şi cultura proprii Europei Centrale, modelata totuşi într-un spirit propriu national, ce exprima mentalitatea şi sensibilitatea satului traditional român. Întrebuintate initial ca imagini religioase, icoanele pe sticla devin, spre sfârşitul sec. XVIII, elemente de decor al interioarelor taraneşti.