Parodontologia este specialitatea stomatologiei ce se ocupa cu diagnosticul si tratamentul afectiunilor parodontiului marginal. Parodontiul marginal este:

• superficial – gingia;
• profund – cement radicular, os alveolar, desmodontiu(totalitatea elementelor ce ocupa spatiul alveor ce inconjoara dintele sub forma unei “clepsidre” – substanta fundamentala, celule, fibre, vase de sange, nervi)

              Exista o a doua forma a parodontiului – cel apical (varful radacinii) – de patologia acestuia ocupandu-se specialitatea stomatologiei denumita endodontie.   Parodontiul marginal poate fi afectat de bacteriile patogene prezente la nivelul cavitatii orale. Acestea sunt numeroase, clasificate in complexele rosu, oranj, galben, purpuriu, verde – dintre acestea incompatibile cu starea de sanatate fiind cel rosu si cel oranj.   Afectiunile parodontiului marginal se numesc parodontite marginale – cele superficiale sunt cunoscute ca gingivite.             Gingivitele sunt:

• gingivite induse de placa bacteriana specifica – prin inflamatie microbiana
• gingivite induse de placa bacteriana specifica si contributia unor factori locali si generali: stari fiziologice(pubertate, ciclu menstrual, sarcina, menopauza), boli sistemice(diabet, hipovitaminoza C, boli hematologice – leucemii, anemii, trombcitopenii, tulburari imunodeficitare), consecutiv unor medicamente(hidantoina, antagoniste de calciu, contraceptive orale, ciclosporine)
• gingivita si gingivostomatita ulcero-necrotica
• gingivite neinduse de placa bacteriana specifica – ereditara fibromatoasa, alergica, descuamativa, din lichen plan, herpetica, aftoasa recidivanta, micotica

              Parodontitele marginale sunt:

• parodontite agresive la copil – prepuberatala si juvenila
• parodontite cronice

  Factorul determinant al patologiei parodontale marginale este cel bacterian, insa exista factori favorizanti, precum:

• cariile dentare (ocluzale, proximale, de colet);
• edentatia;
• tartrul ( este placa dentara bacteriana mineralizata acumulata in absenta igienei orale si colorata de pigmentii bacteriilor orale sau cei alimentari ). Tartrul nu se poate indeparata prin simpla clatire cu apa sau reinstituirea igieni orale, fiind necesara realizarea detartrajului.
• trauma ocluzala (acuta sau cronica, primara sau secundara);
• anomaliile dentare cu spatiere sau inghesuire;
• obiceiuri vicioase (respiratie orala, tinerea unor obiecte intre dinti);
• bruxism (inclestarea dintilor);
• factorii iatrogeni;
• fumatul.