Data cuprinsa într-un act prezinta o deosebita importanta practica, întrucât în functie de aceasta se stabileste legea aplicabila cu privire la conditiile de fond si forma ale actului juridic, capacitatea partilor, începerea executarii obligatiilor reciproce în cazul contractelor, începutul prescriptiei extinctive, etc.
Daca înscrisurile autentice au data certa din ziua întocmirii lor, iar aceasta data face dovada pana la înscrierea în fals, data înscrisurilor încheiate sub semnatura privata, nu este opozabila tertilor decât din ziua în care actul a obtinut data certa.
Data certa este definita ca fiind data calendaristica care fixeaza momentul din care existenta unui înscris sub semnatura privata nu mai poate fi contestata de catre terti si care este considerata a fi pentru acestia adevarata data a acelui înscris.
CE PRESUPUNE ACEASTA PROCEDURA:
Procedura notariala de dare de data este reglementata de art 148 din Legea 36/1995 a notarilor publici si activitatii notariale si presupune ca partea sa prezinte notarului public un înscris sub semnatura privata, adica orice înscris redactat de parte (avocat/reprezentantul partii/mandatarul acesteia), fara interventia unui organ de stat.
Aceasta procedura nu implica prezenta la notariat a partilor semnatare ale înscrisului, ea putând fi solicitata de orice persoana interesata.
Notarul public va întocmi o Încheiere în care va arata ca s-au îndeplinit conditiile esentiale pentru darea de data certa si va indica data (anul, luna, ziua) precum si starea în care se afla înscrisul. În cazul acestei proceduri notarul public nu este tinut de obligatia de consilliere cu privire la efectele juridice ale actului caruia i se da data certa. Notarul public va verifica doar ca acesta sa nu fie contrar legii si bunelor moravuri.
ACTE NECESARE
ACTE CARORA LI SE POATE DA DATA CERTA.
Ca regula, se solicita data certa pentru un înscris preconstituit, care poate fi deja datat de parti. Data din Încheierea notariala va putea fi diferita de data mentionata în cuprinsul actului.
