MOŞTENIRI/SUCCESIUNI
Moştenirea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viaţă desemnate prin lege (moştenire legală) sau desemnate prin testament (moştenire testamentară).
DATA DESCHIDERII SUCCESIUNII
Este important de făcut distincţia între data deschiderii succesiunii şi data deschiderii procedurii succesorale notariale.
LOCUL DESCHIDERII SUCCESIUNII
Locul deschiderii succesiunii prezintă un interes deosebit deoarece dvs. trebuie să alegeţi unul dintre birourile notariale care, prin lege, are competenţa stabilită de a dezbate succesiunea defunctului care vă interesează.
SESIZAREA NOTARULUI
Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate.
PROCEDURA ÎN FAŢA NOTARULUI
1. CITAREA; 2. PREZENTAREA ŞI IDENTIFICAREA SUCCESIBILILOR
DECLARAŢIILE SUCCESIBILILOR. DREPTUL DE OPŢIUNE SUCCESORALĂ
În principiu, declaraţiile succesibililor date în faţa notarului sunt supuse sancţiunilor prevăzute de Codul penal pentru declaraţiile neadevărate.
STABILIREA MASEI SUCCESORALE
Una dintre cele mai laborioase faze ale procedurii succesorale notariale este cercetarea compunerii masei succesorale.
AUDIEREA MARTORILOR
Audierea martorilor (cel puţin doi) este de regulă necesară pentru stabilirea cu exactitate a numărului şi calităţii moştenitorilor, pentru dovada acceptării tacite a moştenirii, în general, dovada oricărui fapt juridic ce nu rezultă cu suficientă claritate din înscrisuri.
ÎNCHEIEREA FINALĂ
Încheierea finală semnifică terminarea tuturor procedurilor premergătoare eliberării certificatului de moştenitor. Ea desemnează momentul în care notarul public procedeaza la "judecarea în fond" a cauzei succesorale
CERTIFICATUL DE MOŞTENITOR SAU DE LEGATAR
Certificatul de moştenitor se eliberează la finalizarea procedurii succesorale notariale ca urmare a dezbaterilor necontencioase.
CERTIFICATUL EUROPEAN DE MOŞTENITOR
Regulamentul UE nr. 650/2012 a organizat crearea unui certificat european de moştenitor, act emis cu scopul bine definit de a fi folosit într-un alt stat membru.