Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil, prin care o persoanã, numitã testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţã. Sub sancţiunea nulitãţii absolute a testamentului, douã sau mai multe persoane nu pot dispune, prin acelaşi testament, una în favoarea celeilalte sau în favoarea unui tert. Testamentul este valabil numai dacã testatorul a avut discernãmânt şi consimţãmântul sãu nu a fost viciat. Testamentul poate fi olograf sau autentic. Sub sancţiunea nulitãţii absolute, testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului. Testamentul este autentic dacã a fost autentificat de un notar public sau de o altã persoanã investitã cu autoritate publica de cãtre stat, potrivit legii. Cu ocazia autentificãrii, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori. Testatorul îşi dicteazã dispoziţiile în faţa notarului, care se îngrijeşte de scrierea actului şi apoi i-l citeşte sau, dupã caz, i-l dã sã îl citeascã, menţionându-se expres îndeplinirea acestor formalitãţi. Daca dispunatorul işi redactase deja actul de ultimã voinţã, testamentul autentic îi va fi citit de cãtre notar. În scop de informare a persoanelor care justificã existenţa unui interes legitim, notarul care autentificã testamentul are obligaţia sã îl înscrie, de îndatã, în Registrul naţional notarial ţinut în format electronic, potrivit legii. Informaţii cu privire la existenţa unui testament se pot da numai dupã decesul testatorului. Un testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în parte, decât printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior. Testamentul care revocã un testament anterior poate fi întocmit într-o formã diferitã de aceea a testamentului revocat. Revocarea expresã a testamentului facutã printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de îndatã de catre notar în Registrul naţional notarial.