Vitraliul este un element decorativ, insa si cu functionalitate. Ofera distinctie, armonie, nota personala si caldura ambientului. Isi gaseste loc in orice parte a incaperii. Nu este folosit doar la ferestre, se pot face paravane, cutii luminoase gen tablou, orice alt obiect decorativ. Vitraliul poate impodobi o oglinda sau, pur si simplu, poate sta agatat la fereastra. Nu se decoloreaza in timp si sticla nu este afectata de nicio substanta. Se poate spala ca si un geam obisnuit. Sticlele folosite sint colorate in masa. Mai mult, vitraliile pot fi puse si in sistemul termopan... Trei faze sunt decisive in procesul de creare a unui vitraliu, indiferent daca se face in "tehnica plumbului" sau "tiffany". Spre deosebire de alte tehnici folosite in decoratiuni, cum ar fi de exemplu cea a picturii in ulei, in timpul realizarii unui vitraliu nu se prea pot face improvizatii. De aceea, inainte de toate, trebuie clarificate toate detaliile: desen, culoare, soliditate... Macheta este un desen (schita), care da informatii clientului despre cum va arata vitraliul in mod real. Se executa de obicei la o scara de 1/10. Indica traseul plumbului (respectiv a cositorului), culoarea sticlei, pictura (daca este cazul) si eventuala armatura. Cartonul este o marire la scara reala a schitei pentru vitraliu. Pe el se va trasa linia plumblui si se pozitioneaza bucatile de sticla. Fiecare bucata va fi numerotata, notandu-se atat culoarea, cat si tipul sticlei folosite pentru acea piesa. Dupa conturul cartonului se vor face ulterior taierile. Definirea culorilor, stabilirea tipului si a nuantei sticlei folosite in compozitie, trebuie sa se faca intr-o perfecta armonie. De asemenea, combinatia intre nuantele si texturile sticlei, trebuie foarte bine pusa la punct. Vitraliul nu trebuie sa fie nici prea diversificat (incarcat), insa nici saracacios. Opac, semitransparent sau transparent, sunt criterii care se stabilesc in functie de functionalitatea lucrarii.