Dinţii temporari sau dinţii de lapte sunt primii dinţi care apar pe arcada dentară a copilului mic. Aceşti dinţi sunt din punct de vedere structural asemănători cu dinţii permanenţi, adică prezintă o coroană şi o rădăcină (care adăposteşte nervul radicular) dar au dimensiuni mai reduse faţă de următoarea generaţie de dinţi. Datorită prezenţei nervului, aceşti dinţi sunt sensibili la stimuli fizici (rece, cald) şi chimici (dulce, acru-acid). Cariile dinţilor temporari apar datorită alimentaţiei necorespunzătoare, lipsei igienei sau ambele cauze asociate. CARIA DE BIBERON

Caria de biberon sau sindromul cariei de biberon este o carie cu debut precoce şi evoluţie din păcate rapidă, ca urmarea a modului de alimentaţie incorectă a sugarului sau copilului mic. Această afecţiune, dacă este netratată, poate duce la distrugerea dinţilor de lapte şi, într-o formă agravantă, se poate extinde la ţesuturile osoase învecinate, putând afecta dezvoltarea dentiţiei definitive.

La scurt timp de la apariţia dinţilor de lapte se poate observa deja în unele cazuri afectarea generalizată a acestora. Factorul cauzant este alimentaţia necorespunzătoare, constând în faptul că înainte de culcare, pentru a adormi, copilului i se dau lichide îndulcite (lapte, ceaiuri sau sucuri) fără a se mai face o curăţare ulterioară a dinţilor. Astfel, zahărul acţionează asupra dinţilor, producând în timp leziuni carioase.

Caria de biberon, este o problemă dentară majoră la copiii sub trei ani, foarte des întâlnită. Ea tinde să afecteze suprafaţa vizibilă a dinţilor din faţă. Cei patru dinţi frontali superiori sunt cel mai des afectaţi, în timp ce incisivii de jos, fiind protejaţi de limbă în timpul suptului iar apoi spălaţi de salivă, rămând de obicei intacţi.

Dinţii temporari sunt trataţi la fel ca şi dinţii definitivi, încercându-se menţinerea lor pe arcadă cât mai mult posibil. În cazul extracţiei dentare, se va opta pentru un menţinător de spaţiu.

Igienizarea dinţilor temporari este un element important în menţinerea vitalităţii şi prezenţei lor pe arcadă până în momentul când trebuie extraşi. Curăţarea începe chiar în momentul apariţiei dinţilor pe arcadă. Această igienizare este făcută pentru început de către părinţi cu ajutorul unei comprese imbibată în apă, iar pe măsură ce copilul creşte se pot folosi si periuţe de dinţi potrivite vârstei.

Deşi unii părinţi consideră că dinţii temporari care prezintă carii nu trebuie trataţi, pentru simplul motiv că aceşti dinţi vor fi extraşi, este un lucru greşit care ulterior va produce afectarea dinţilor înlocuitori, permanenţi.