Biserica Teiul Doamnei Ghica este singurul monument de arhitectură din Bucureşti construit (de meşterul Weltz) în stilul neo-clasic italian, venit la noi prin intermediul Rusiei.
În ţară mai există o singură biserică în acest stil la Leţcani, lângă Iaşi (biserica rotundă Sf. Spiridon, construită în 1793).
Spre deosebire de aceea, aici există o simetrie perfectă faţă de ambele axe de compoziţie prin alipirea a patru nişe circulare, mai scunde: două către răsărit (pentru proscomidion şi diaconicon) şi două către apus (pentru scările care duc la cafas).
Axa principală de compoziţie este completată de un mic pridvor ce precede intrarea, compus dintr-un fronton rezemat pe patru perechi de coloane îngemănate, de stil doric-toscan.
Cupola, unică în felul ei, este adaptată planului neobişnuit de elevaţie al bisericii.
Jilţurile domneşti, coloanele şi icoanele de la cupolă şi cafas prezintă o bogată artă decorativă, cu multe ornamente patinate cu aur. În spatele jilţului domnesc din dreapta se păstrează, într-o vitrină înaltă, tuiurile calului domnesc, firmane de întărire în domnie a domnitorilor Ţărilor Române de către Poarta Otomană; un mare policandru de metal cu 24 de braţe şi opt candele mari de argintreprezentând podoabe ale bisericii.
Pictura în ulei, îmbinare bizantino-occidentală, a fost un exemplar rar de bună pictură bisericească, executată de pictorul italian Giacometti, care a pictat şi palatul alăturat, căruia biserica i-a servit iniţial de paraclis (a fost spălată în 1927, dar s-a afumat din nou).
La cutremurul din 1940 turla s-a şubrezit şi a fost necesară demolarea ei; a fost rezidită, însă fără o parte din caracterele
ornamentale originale. La cutremurul din 1977 avariile au fost proporţional mai mici, în schimb reparaţiile mai cuprinzătoare.
În jurul bisericii se află mormintele membrilor răposaţi ai acestei
familii, aproape toate fiind monumente de artă, în marmură. În faţa bisericii, sub rondul de flori, se află temelia fostei biserici zidită de vistierul Barbu Văcărescu şi soţia sa Ruxandra, pe la mijlocul secolului XVIII.
Clopotniţa şi zidul înconjurător (de cărămidă, înalt de 2m.) sunt de
asemenea monument istoric
