În codrii ce acopereau odinioară clinurile celor două obcine din stânga şi din dreapta văii Moldoviţei, ca şi pe pârâul Cimirna în sus, vieţuiau, încă din secolul al XIV-lea, numerosi pustnici care cu timpul si-au întemeiat o modestă bisericuţă din lemn. Pe lângă ea s-au înălţat apoi chilii luând astfel nastere o colectivitate duhovniceasca. Sihăstria aceasta avea sa fie extinsa în viitor. Dintr-un vechi hrisov aflam ca "Mănăstirea noua" a căzut în paragina datorita alunecărilor de teren. Ruinele acesteia se mai vad şi astăzi, nu departe de actuala mănăstire ctitorita de Petru Rares la 1532. Ceea ce ni se înfăţisează acum, daca privim de la exterior, este de fapt o fortăreaţa cu ziduri puternice (de 1,20 m grosime) şi înalte (de 5 m), cu turnuri în ambele colturi ale faţadei şi un turn puternic al porţii, frumos marcat de o imposta cu tor în torsada. Odată pătrunsi în incinta pe sub arcada gangului subtil decorat cu "funii" sculptate în piatra suntem surprinsi de ansamblul vizualizat. Iar mai târziu şi de componentele lui, separat luate: nava bisericii din mijlocul incintei de obicei înflorate este sveltă, bine proporţionată, de plan treflat şi cu pereţii acoperiţi în întregime cu fresce ca "filele unui album deschis la toate paginile"; apoi meterezele zidului deasupra turnului de strajă de pe laturile de nord şi de vest ale incintei.