Biserica mănăstirii Putna, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este prima dintre ctitoriile lui Ştefan cel Mare. Lucrările de construcţie a mănăstirii ce urma sa fie necropola domneasca, au început la 10 iulie 1466 şi s-au încheiat în 1469, iar în 1481 erau finalizate fortificaţiile de incintă. Lăcasul a avut mult de suferit, de-a lungul timpului, din cauza unui puternic incendiu, prădat în doua rânduri de cazaci, apoi de polonezi. Puternicul cutremur din 1739 a contribuit şi mai mult la ruinarea mănăstirii. Biserica necropola din mijlocul incintei are dimensiuni neobisnuit de mari pentru acea vreme. Zidurile sunt din piatra bruta legata cu mortar, sprijinite de 12 contraforţi. Turla este înaltă şi bine proporţionată, cu tamburul în stil baroc, pe o baza stelara, împodobită cu coloane răsucite şi capitaluri corintice. În pronaos se afla mormintele lui Bogdan al III-lea mort la 1517, al surorii acestuia Maria (m.1518), al Mariei, soţia lui Petru Rares (m.1529) şi al lui Ştefăniţă Vodă (m.1527). În partea de sud a gropniţei se afla mormântul lui Ştefan cel Mare, acoperit cu un baldachin din marmura alba. Sarcofagul are minunate motive ornamentale de o înaltă valoare artistica. Piatra tombala, din marmura alba, are o bordura exterioara realizata dintr-o împletitură de frunze de stejar, urmata de o pisanie. Lângă mormântul domnitorului, se afla cel al soţiei sale Maria Voichiţa, decedata în 1511. în partea de nord a gropniţei se afla mormântul Mariei de Mangop, cea de a doua soţie a domnitorului (m.1476) şi al fiilor marelui domnitor, Bogdan şi Petru. Asezământul de la Putna si-a câstigat un binemeritat renume şi datorita inestimabilelor valori artistice (broderii, ţesături, manuscrise împodobite şi ferecate în aur şi argint, icoane, obiecte de cult), care se găsesc în muzeul amenajat în incinta mănăstirii.