Ctitorie a domnitorului Moldovei, Alexandru Lăpusneanu. Construita intre 1554-1558 ca necropola domneasca a familiei. Are aspectul unei adevărate fortăreţe remarcându-se printr-o deosebita valoare arhitectonica şi artistica, ce reînvie şi continua tradiţiile epocii lui Ştefan cel Mare şi Petru Rares. în interiorul incintei se afla Casa Domneasca ce trebuia sa slujească familiei domnitorului nu numai ca locuinţa ci şi ca loc de refugiu în caz de primejdie. Desi a suferit transformări de-a lungul anilor, ea păstrează ramele de piatra ale ferestrelor, cu profile în stilul renasterii transilvănene, confirmând astfel legăturile strânse ale lui Lăpusneanu cu orasele de peste munţi şi în special cu Bistriţa, de unde au fost adusi mesterii pietrari care au lucrat la Slatina. Asa cum se prezintă astăzi, Mănăstirea este rezultatul unor restaurări succesive.