Situata în satul cu acelasi nume, pe valea pârâului Suceviţa, la o distanta de 18 km sud-vest de orasul Rădăuţi, Mănăstirea Suceviţa a fost zidită în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala întregii familii de boieri Movila, dintre care Ieremia a domnit în scaunul Moldovei intre anii 1595-1606. Prima ctitorie a familiei Movilestilor, care a precedat actualului complex mănăstiresc, a fost o biserica mai modesta, datând din preajma anului 1581. În timpul domniei lui Petru Şchiopul (1582-1591), fraţii Movila, ajungând sfetnicii voievodului şi având o situaţie economica prospera, încep construirea unei mănăstiri de amploare. Prima clădire ridicata a ansamblului a fost biserica zidita intre anii 1582-1584. După venirea pe tronul Moldovei, în 1595, Ieremia Movila adaugă bisericii doua pridvorase, amplasate la intrarea în biserica pe laturile de nord şi de sud, zidurile şi turnurile de incinta, care conferă mănăstirii înfăţisarea de cetate medievala, o casa domneasca, ale cărei ruine se mai vad pe latura de nord a complexului, precum şi chilii pentru călugări. In camera mormintelor sunt înmormântaţi fraţii voievozi Ieremia şi Simion Movila, ale căror lespezi de morminte, din marmura românească de Ruschiţa, constituie valori artistice ale sculpturii medievale românesti. Iconostasul sau catapeteasma, care desparte altarul de naos, este sculptat în lemn de tisa, în stil baroc-rococo, în anul 1801.