Istoria Mânăstirii Brâncoveanu începe în secolul al XVII-lea. Dacă la începutul secolului XVI avem mai multe mărturii indirecte despre existenţa mânăstirii prin menţionarea unor călugări de aici în diferite acte, dispersate, primele dovezi directe le avem din anul 1654, când satul şi moşia din Sâmbata de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaţilor. Acesta, se spune că a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta, probabil pentru călugării sihastri de aici. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), a zidit din piatră şi cărămidă o mânăstire. La sfârşitul secolului al XVII-lea, Transilvania abia scăpase de atacurile repetate ale principilor calvini, atacuri ce au continuat însă asupra punctului principal de rezistenţă, credinţa ortodoxă a românilor, urmărind-se, de fapt, deznaţionalizarea lor. Pentru întărirea şi salvarea Ortodoxiei de noul pericol, cel al catolicizării, apărut prin trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brâncoveanu a transformat şi reorganizat vechea mânăstire ortodoxă din Sâmbăta de Sus, cu călugări sihaştri, într-o mânăstire mai mare cu viaţă de obşte (călugări care trăiesc, muncesc şi se roagă împreună), spre a da mărturie în timp despre unitatea de neam şi credinţă a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor. Tot aici, voievodul martir, înfiinţează o "Şcoală de grămătici", un atelier de pictură în fresco şi o mică tipografie pe care le instalează în noua incintă, după modelul brâncovenesc folosit în toate ctitoriile domneşti Muzeul Manastirii Brâncoveanu detine astazi una din cele mai bogate colectii de picturi vechi pe sticla, apartinând secolelor XVIII-XIX, în mare majoritate executate în maniera popular-naiva, icoane pe lemn, predominant fiind stilul brâncovenesc, vesminte preotesti si arhieresti, o colectie unica de carte veche, manuscrise, pergamente, scrisori, precum si o valoroasa colectie de obiecte de cult. Pe latura vestica a incintei se afla locurile de odihna vesnica ale ultimilor mitropoliti ai Transilvaniei: Nicolae Balan, Nicolae Colan , Nicolae Mladin si Antonie Plamadeala.