Oboiul este un instrument de suflat din lemn din categoria celor cu ancie dubla cu lungimea de 60 cm, de forma conica. Se construieste din lemn de grenadil, palisandru, abanos, fag, trandafir, cocobolo sau alte esente de lemn tare exotic. S-a incercat si folosirea materialelor artificiale.
Oboiul se trage dintr-un instrument stravechi folosit de pastori (Schalmei in germ.). Timbrul sau special este patrunzator, mai apropiat de vocea omeneasca decat flautul. Forma instrumentului isi are originea din 1680, initial avand 2 clape pentru do# si re#. Prin 1720 I se aduc noi imbunatatiri, in 1727 Gerhard Hoffmann ridica numarul de clape la patru - sol# si la#. In1738 G.F.Händel scrie Concertul pentru oboi.
Astazi oboiul se fabrica cu mecanism de octava automat si semiautomat. In SUA si Franta este mai indragit sistemul semiautomat care da posibilitatea obtinerii unor variante mai mari de note si obtinerea unor efecte mai usor. In Germania si Olanda este folosit oboiul cu mecanism complet automatizat.
Deoarece oboiul are un sunet penetrant si este stabil se foloseste in orchestra pentru acordatul instrumentelor.
Mai raspandit este oboiul francez si vienez, utilizat in filarmonicele celebre din lume. S-au remarcat constructorii de oboi Henri Brod si Guillaume Triébert .
Alte instrumente cu ancie dubla mai sunt: piccolo oboi, oboi d’amore, cornul englez, fagotul.
