I. Statutul direcţiei
Directia Naţionala Anticoruptie (D.N.A.) înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 sub denumirea de Parchetul National Anticoruptie, ca un parchet specializat în combaterea infractiunilor de coruptie, urmare a modificărilor legislative succesive a devenit structura, cu personalitate juridică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, specializată în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt şi mediu.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţională Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii.
Conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie este asigurată de un procuror şef, asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doi procurori şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general şi 4 procurori şefi de secţie. Aceştia sunt numiţi, conform prevederilor art. 54 din Legea nr. 303/2004, de Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singură dată.
În conformitate cu legea de organizare, Direcţia Naţională Anticorupţie este o structură complexă, în sensul că procurorii direcţiei sunt sprijiniţi în activitatea de urmărire penală atât de ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, cât şi de specialişti cu înaltă calificare în domeniile: economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii. Aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor echipe operative complexe, sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului, sporind astfel eficienţa şi calitatea anchetelor penale.
Direcţia Naţională Anticorupţie are, prin lege, independenţă financiară, în sensul că fondurile se asigură de la bugetul de stat şi sunt evidenţiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar procurorul şef al direcţiei este ordonator secundar de credite.
Este o entitate independentă în raport cu instanţele judecătoreşti, cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia.
