Se pare că numele de cha-cha-cha a aparut pentru prima data în Indiile de Vest, unde exista o planta ale carei pastai contin niste seminte care atunci cand sunt scuturate în interiorul unui recipient scot un sunet a carui transcriere fonetica este cha. Acest gen de instrumente de percutie au fost folosite de catre orchestrele cubaneze pentru stabilirea ritmului melodiei.
Există însă si alte variante referitoare la aparitia numelui acestui dans: din cuvântul spaniol chacha semnificând vraci, sau din chachar care înseamnă a mesteca frunze ale arborelui de cacao, sau chiar din cuvântul char, ceai. Însă cel mai probabil acesta provine de la energicul dans cubanez Guaracha. S-a mai sugerat si că numele de cha-cha-cha este un derivat onomatopeic al sunetului pe care îl produc picioarele în chasse-ul specific celor mai multe figuri de dans.
O altă varianta privind apariia numelui acestui dans o reprezintă existena unei figuri numite chatch, care implică doi pasi lenti urmati de trei schimbari rapide de greutate. La începutul anilor 50, această figură s-a dezvoltat într-un un nou dans format din variatii ale pasului de bază si a primit numele de cha-cha-cha.
Conform altor pareri, aparitia cha-cha-cha -ului îi apartine profesorului englez de dans Pierre Lavelle care, în 1952, în vizita sa în Cuba, si-a dat seama că mambo era dansat cateodată cu 2 pasi în plus pe masura muzicala. Astfel, la întoarcera sa în Marea Britanie, a început sa predea acest gen de mambo ca pe un dans separat. Arthur Murray a standardizat dansul pentru a-l face mai accesibil, scotand un Cha din ritm si inventand numaratoarea 1,2,3, Cha,Cha. Iniial era cunoscut sub numele de MamboChaChaCha, triplu mambo sau mambo cu ritm de guiro.
Cha-cha-cha-ul a mostenit multe dintre elementele de stil de la precursorii săi, rumba si mambo. Ca majoritatea dansurilor latino, si cha-cha-cha-ul se realizeaza cu o micare a picioarelor aproape de podea. Muchii dansatorilor sunt relaxati pentru a permite o micare libera a soldurilor. Pe măsura ce se fac pasii, partea superioară a corpului se asează cu determinare pe piciorul de sprijin.
Cha-cha-cha-ul a devenit rapid cel mai popular dans latino. Acest lucru se datorează renumitilor muzicieni care, prin spectacolele si turneele lor, au făcut ca cha-cha-cha -ul să devină nu doar un dans caracteristic civilizatiei latino, ci si unul universal. Cele mai cunoscute nume sunt: Arcano y sus Maravillas (una dintre trupele care a cantat aceste ritmuri înca de la începurile lor), Fratii Lopez, Israel i Cachao (cu Coralia), Antonio Sanchez, Felix Reina, Enrique Jorrín, orchestra Aragon, Chicho O'Farril, Perez Prado, Tito Puente, Charles Aznavour, Ruben Blades i Willie Colon.
