In psihoterapia pentru copii este util sa lucram direct cu copilul si sa implicam periodic membrii familiei cu care locuieste acesta. In acest fel, copilul poate face schimbari, care sa fie apoi integrate si sustinute la nivel familial. Intr-un mediu cald, special amenajat, copilul este abordat prin jocuri, povesti, modelare, pictura si alte tehnici creative. Copiii sau adolescentii se pot confrunta cu o gama larga de probleme. Procesul terapeutic va fi unul adecvat varstei, va tine cont de perioada de dezvoltare in care se afla acesta, dezvoltarea cognitiva, emotionala, sociala si biologica.

Psihoterapeutul incurajeaza copilul si adolescentul sa isi exploreze sentimentele si sa si le exprime. Gandurile si sentimentele care raman neexteriorizate, tind sa devina foarte intense si pot genera o serie de probleme pe termen lung. Psihoterapeutul ofera un spatiu securizat in care se poate vorbi despre lucruri dificile. Copiii si adolescentii gasesc deseori ca fiind mai greu sa vorbeasca cu adultii care sunt semificativi pentru ei, deoarece vor sa ii protejeze si se simt responsabili de reactiile lor.

 
PSIHOTERAPIA PENTRU COPII POATE FI UTILA PENTRU:
 agitatie, nervozitate, agresivitate;
 anxietate, fobii, ticuri;
 deficit de atentie, incapatanare, iritabilitate;
 enurezis, encomprezis, afectiuni somatice din cauza psihica;
 insomnii, cosmaruri, somn agitat;
 izolare, timiditate excesiva, inhibitie, conduite bizare, retragere din viata sociala, autoizolare;
 perturbari ale comportamentului, ca urmare a aparitiei unui nou membru in familie, plecarea unui membru al familei;
 probleme de comunicare si relationare (copilul nu are prieteni, nu se adapteaza la gradinita/scoala);
 probleme scolare (dificultati de invatare, scaderea randamentului scolar, absenteism, abandon scolar);
 traume suferite (decesul unui membru al familiei, divortul sau separarea parintilor, accidente, boli);
 tulburari de comportament (conduite agresive si autoagresive, minciuna, fuga, furt).
 
PSIHOTERAPIA PENTRU ADOLESCENTI POATE FI UTILA PENTRU:
 anxietate, fobii, tulburari somatice cu cauza psihica;
 conduite agresive, violenta, nervozitate, minciuna, furt, fuga de acasa;
 conflicte in familie, dificultati de relationare;
 dependente - alcool, droguri, fumat;
 dificultati de invatare, esec scolar, absenteism, abandon scolar;
 probleme afective si sexuale;
 stima de sine scazuta, depresie, tentative de suicid;
 tulburari ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie);
 tulburari ale somnului, tensiune emotionala, incapacitate de a se relaxa.