Relatiile dintre partenerii unui cuplu sunt foarte complexe, fiecare venind in relatie cu o istorie personala si de familie, cu propriile experiente, cu sentimente legate de trecut si cu aşteptari legate de prezent si viitor.

Fiecare cuplu are, pe langa o istorie a sa, si anumite faze de formare, dezvoltare, destramare. In fiecare din aceste faze, partenerii pot trece prin diverse crize personale, care se rasfrang asupra dinamicii de cuplu. In fiecare etapa a casniciei, exista conditii externe si interne care fac ca adaptarea este dificila.  Pentru unii aceste crize imbogatesc relatia cu noi continuturi si semnificatii, in timp ce altii le resimt ca fiind coplesitoare si aducand relatia in pragul destramarii.

Pentru a intelege relatia maritala este important sa recunoastem fiecare faza de dezvoltare, cu crizele ei tipice, normale.

Atunci cand cuplurile sunt dispuse sa se expuna crizelor in mod autentic exista sansa cresterii reale si a evolutiei ambilor parteneri. Crizele maritale nu sunt ele insele simptome patologice. Fenomenele patologice ale unei relatii de cuplu  apar, tocmai, din evitarea crizelor normale si inevitabile ale dezvoltarii.

Terapia de cuplu se adaptează nevoilor cuplului, stadiului sau de dezvoltare si posibilitătilor sale.

Ce motive aduc un cuplu la psihoterapie?

• Certurile frecvente;
• Indecizia de a ramane in relatie;
• Infidelitatea;
• Pregatirea pentru casatorie;
• O sarcina neasteptata sau nedorita de unul dintre parteneri;
• Disfunctiile sexuale;
• Gelozia, violenta verbala, fizica si sexuala.

Cum se desfasoara terapia de cuplu?

Prima intalnire urmareste cunoasterea celor trei – terapeutul si cei doi parteneri, problematica lor, motivele care i-au adus la cabinet. Scopul acestei intalniri este de a vedea care este cea mai buna modalitate de interventie:

• consiliere premaritala
• consiliere individuala
• consiliere de cuplu
• psihoterapie individuala
• psihoterapie de cuplu

Urmatoarele intalniri sunt dedicate evaluarii mai aprofundate a problematicii incriminate si de consolidare a relatiei terapeutice. Motivele cererii de ajutor pot diferite pentru fiecare dintre partenerii, deoarece felul in care ei vad si simt lucrurile este foarte diferit, personal.

Pe baza concluziilor desprinse din sesiunile evaluative, se stabileste planul terapeutic si scopurile urmărite.

Sunt situatii cand partenerii simt ca ceva “nu merge”, dar nu pot spune ce anume. Vorbind despre aceste lucruri, le pot vedea cu mai multa claritate, iar rezolvarea se contureaza rapid. Ajutorul terapeutul in aceste cazuri este de a-i ajuta pe cei doi sa poată pune in cuvinte ceea ce pana atunci considerasera penibil si de nespus.

Sunt situatii, insa, mai complexe cand atat identificarea problemelor, cat si solutionarea lor necesita mai mult timp.