Adolescenta este varsta marilor transformari în plan fizic si mental, este varsta marilor intrebari, a viselor indraznete spre viitor.
Adolescenta este o perioada normala de conflicte, necesara unui echilibru ulterior, si a carei complexitate nu se preteaza deloc unor discursuri prea generalizatoare. Totodata, adolescenta poate fi considerata ca o evolutie dinamica, avand drept finalitate autonomia, identitatea si adaptarea sexuala.
Adolescentul simte nevoia de a evada din eul sau, de a-si largi interesele dincolo de cercul familial. Identificarii cu parintii i se suprapune identificarea cu insusi grupul de varsta, cu eroul colectiv, “gasca”. Aici intervine clasicul “conflict al generatiilor”.
In psihoterapia adolescentului trebuie neaparat implicata si familia si anturajul apropiat, inclusiv prietenii si colegii. Linia principala de actiune a psihoterapuetului la adolescent consta in promovarea in continuare a formarii si dezvoltarii personalitatii, atat prin eliminarea stagnarii, regresiei, cat si prin sprijinirea maturizarii.
Deseori, adolescentul se prezinta la psihoterapeut cu sentimente manifeste de omnipotenta si superioritate, incercand sa se afirme ca un adult independent, ultimul lucru fiind acela de a admite faptul ca are nevoie de ajutor.