Te-ai intrebat vreodata cum ai devenit atat de previzibil in felul in care alegi sa-ti traiesti viata?

Indiferent daca ai o viata zgomotoasa, plina de drame sau esti tipul bine adaptat, pierdut in rutinele zilnice, indiferent daca te consideri un ratat sau daca simti ca ai reusit in viata, cand te apropii de varsta de 30 de ani incepi sa observi ca ai devenit o persoana previzibila. Stii deja ce tip de experiente vei cauta sa ai in tot restul vietii tale si totodata stii de ce vei fugi. Daca viata ta nu va fi puternic zdruncinata de intamplari neprevazute (fericite sau nefericite), independente de vointa ta, vei avea putine sanse sa schimbi aceasta linie a destinului proiectata de trecutul tau. Mai corect spus, de tiparele mentale construite de experientele si lectiile trecutului.

Inca din copilaria timpurie, cand exploram ceea ce ne ofera viata si  ne construim  o identitate in raport cu ceilalti, ne formam filtre perceptive prin care evaluam lumea, judecam si separam experientele, in bune si rele, placute sau neplacute in functie de emotiile generate de acestea.  Filtrele perceptive create nu fac decat sa confirme si sa intareasca programele mentale care stau la baza deciziilor tale marunte, sau marete. Astfel, mintea devine inchisoarea intre zidurile careia se inghesuie experientele tale din viitor.

Te invit sa te reconectezi la miezul fiintei tale, sa te intrebi daca ceea ce faci in prezent este tot ceea ce poti sa experimentezi tu mai bun in viata ta.