Suntem ființe senzitive (sensibile psihoenergetic). Interacționăm cu câmpul psihic luat ca întreg (emoții, sentimente, gânduri) al celuilalt, mai ales dacă există o legătură afectivă sau emoțională (iubire, ură, grijă, afecțiune etc) între cele două ființe umane/nonumane (animale de casă/ delfini). Suntem barometrul stării sufletești al copilului, părintelui, soțului/iubitului. Vorba neaoșă ”nu-mi transmite starea ta, te rog!” conține un adevăr irefutabil. ”Starea ta” emoțională chiar poate fi preluată și manifestată ca atare de persoana senzitivă, înzestrată cu inteligență emoțională/intuitivă. De tine, așa cum afirmam mai sus, de tine cel mare mă iubești, mă urăști, mă protejezi, de tine cel care te gândești la mine.

  Probabil că, în lume, există deja studii calitative/cantitative care confirmă legătura aceasta indisolubilă dintre conștiințe, mental, emoțional, afectiv.

  Amintește-ți de câte ori te-ai gândit la o persoană și această persoană te-a contactat telefonic/e-mail/mesenger câteva minute mai târziu. Așa cum există legătura aceasta metapsihică (telepatică) cu cei dragi sau apropiați nouă, tot astfel există și transmiterea, interferența, identificarea cu starea emoțională a celuilalt.

  Molipsirea aceasta emoțională este infailibilă și se manifestă cu regularitate, în fapt, aproape de fiecare dată. Ești bucuros, va fi bucuros și cel de lângă tine, dacă înainte să te întâlnească a fost abătut. Și invariabil, o să-ți spună ”ce bine mă simt când sunt cu tine!” . Bine, un depresiv recurent s-ar putea să aibă nevoie de mult mai mult decât de starea de bine a celuilalt ca să își îmbunătățească propria stare emoțională.

  Ești anxios din fire? Gândurile sunt impregnate de mesaje de grijă, de scenarii negative, însoțite de sentimente de frică, de neîncredere, de agitație psihomotorie? Nu e de mirare că și partenerul tău e irascibil lângă tine, dacă nu este o natură anxioasă, așa ca tine. O să-ți reproșeze, ca și mecanism de apărare, că numai la rău te gândești, pentru că îi trezești și lui cine știe ce sentiment negat/refulat de frică, alt tip de frică.

  Ești un părinte anxios? Atunci copilul tău e duracell (agitat/opozițional) sau a dezvoltat propriul mecanism de angoasă și de frică? Poate că este mic și somatizează stările tale anxios-depresive îmbolnăvindu-se des: răceli, roșu în gât, diaree, constipație, otite etc. . Va fi o oglindă aproape identică a fricilor și neliniștilor tale, cu sau fără obiect. Moștenirea epigenetică este prezentă și se manifestă, oricum, mai ales dacă părintele nu și-a rezolvat, până la nașterea copilului, problemele emoționale recurente/recidivante. Modelul tău emoțional se află deja în catenele lui de ADN și dacă nu s-au transmis/activat, oricum, te copiază pe tine, părintele său.

  Cum să ne protejăm copiii/partenerii de viață de anxietatea care ne caracterizează, conștientizată sau nu?

  Sincer, dar sincer, nu există o baghetă magică … care să oprească transferul psihoenergetic dintre tine și el. Cel puțin eu nu am identidicat-o în experiența psihoterapeutică.

  Poți să practici meditația de 3 ori pe zi, că fricile/neliniștile/grijile nu o iau la sănătoasa din mentalul tău, cel puțin, nu imediat. Până și asceții au propriile modele emoționale anxiogene și au nevoie de ani de practică spirituală/mentală ca să ajungă la o stare anume de grație. Biografiile lor, dacă ai curiozitatea să le citești, le identifică și le enunță ca atare. Nu mă refer la Budha, nici la Krishnamurti. Credințele orientale au alte reprezentări, oamenii aceia alt ADN, sunt implicate alte conținuturi transgeneraționale/transspirituale.

  Mentalul occidentalului a moștenit și a dobândit în secole sau ani de practică cognitivă și emoțională debilitantă mecanismele de control și apărare ca cele pe care generic le numim ”anxietăți”.

  Și cu toate aceste argumente, care, bineînțeles, pot fi contracarate/contraargumentate de minți mai înalte, de conștiințe mai evoluate, există și minți/conștiințe care pot să producă un declic ferm atunci când interacționează cu cei dragi. Pot, pur și simplu să oprească agitația mentală și emoțională atunci când pășesc alături de cei care sunt importanți pentru ei, în orele pe care le petrec împreună. Ferice de ei. De regulă, personalitățile lor sunt ardente, sunt colerice chiar, sau sunt altruiste, iubitoare și reușesc să activeze în timp record (până la un minut) degringolada mentală și emoțională (mânia, furia, frica, neliniștea, hiperactivitatea de la nivelul gândurilor/construcțiilor cognitive etc), hormonul iubirii: oxitocina/vasopresina.

  Iubirea calmează anxietatea până la dizolvare, cel puțin cea prezentă într-un câmp de conștiință activat pe conștientizare.

  Vorbește liber, conștient, despre ceea ce gândești sau simți neplăcut/negativ cu piciul sau cu partenerul tău. Comunicarea aceasta directă normalizează ceea ce simți sau gândești inclusiv în celălalt și atunci nu mai intervine empatia până la identificare sau negarea sau mecanismele de apărare care determină reacția emoțională de opoziție sau de transfer / identică.

  Copiii, mai ales, se identifică … cu trăirea emoțională a părintelui. Devine una cu el, emoțional și cognitiv vorbind. Prin conștientizare, comunicare, împărtășire de sentimete, trăire, gânduri, se estompează modelul anxiogen disfuncțional, este cumva, adormit, dar NU vindecat.

  În fapt, fiind conștienți de ceea ce trăim, simțim, gândim, împiedicăm transferul interemoțional/psihoenergetic. Condiția este ca cel de lângă noi să nu fie într-o fază de vulnerabilitate emoțională pricinuită de o experiență dureroasă recentă sau de un stres prelungit.

  Dana Dumitra Dumitrache Copyright: Se pot folosi fragmente de text / idei detaliate sau generale care aparțin exclusiv autorului, fără un accept prealabil, dacă se face trimitere prin link către acest blog www.elacraciun.ro / www.danadumitrache.ro) şi se menţionează autorul (Dana Dumitrache Dumitra). Acest articol (cu teorii, idei) sunt proprietate intelectuală și nu pot fi preluate și folosite fără acordul explicit al autorului, cu atât mai mult, nu pot fi preluate și folosite ca fiind idei și teorii proprii, în articole sau prin intermediul oricărui alt material scris și publicat în mediul on-line/offline.