Tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare de tip anxios caracterizată prin  gânduri deranjante şi neplăcute cu caracter obsesiv şi acţiuni ritualice sau compulsive pentru contracararea anxietăţi produsă de acestea.

Obsesiile sunt idei, imagini, impulsuri persistente, simţite de către persoană ca având  un caracter intruziv şi inadecvat.

Cele mai des întâlnite manifestări obsesive sunt:

• Obsesiile de contaminare (ex .obsesia că se va infecta dacă atinge o clanţa dintr-o instituţie publică);
• Obsesiile dubitative (ex. se gândeşte în mod obsesiv dacă a închis apa la bucătărie);
• Obsesiile sexuale (ex. imagini pornografice);
• Obsesiile cu conţinut agresiv (ex. obsesia că-şi va omorî un părinte );
• Obsesiile religioase (ex. blasfemii).

Compulsiile sunt comportamente pe care o persoană le face în mod repetat cu scopul de a se proteja împotriva unei obsesii. Uneori aceste comportamente sunt efectuate în mod concret (ex. spălatul excesiv pe mâini), alteori sunt mascate şi realizate doar la nivel mental (ex. număratul din doi in doi). Compulsiile produc o uşoară liniştire, care nu durează mult, după care omul  va simţi nevoia să repete iar şi iar comportamentul compulsiv.

O persoană poate fi diagnosticată cu tulburare obsesiv-compulsivă dacă manifestă umătoarele simptome:

• gânduri, imagini sau impulsuri bizare, persistente şi care revin frecvent în minte împotriva voinţei persoanei;
• gândurile, imaginile şi impulsurile nu sunt expresia firească a preocupărilor pentru problemele adevărate ale vieţii;
• persoana încearcă să oprească gândurile, imaginile, impulsurile sau să le suprime cu alte gânduri sau acţiuni;
• persoana recunoaşte că aceste manifestări cognitive sunt produsul propriei sale minţi şi nu sunt impuse din exterior;
• comportamente repetitive (ex. spălatul excesiv pe mâini) sau acte mentale (ex.    calcule mentale) faţă de care persoana se simte obligată să le manifeste;
• comportamente sau acte mentale excesive şi nerealiste pentru a reduce stresul sau a preveni o situaţie neplăcută.