Geamul “termopan” (insulating glazing unit – IGUs) a fost inventat de cealalta parte a Atlanticului, special pentru magnificele ferestre-cortina care constituie peretii (mai corect, peretii-cortina) acelor cladiri foarte înalte, care sunt denumiti, metaforic, zgârie-nori. Geamul de termopan a permis practic îmbracarea în ferestre, de jur împrejur si de sus pâna jos, a unei cladiri foarte înalte. Aceasta structura de fereastra constituie o combinare exceptionala a ideilor de arhitectura noua, cu cele de inginerie clasica. Ulterior, dar destul de repede, de la zgârie-nori geamul termopan a avansat cu succes, ca o solutie eleganta si pentru ferestrele constructiilor rezidentiale sau comerciale, de marimi medii sau chiar mici. În anul 2001 în USA peste 30% din ferestre erau de constructie “termopan”. Vara, folosirea unor geamuri termopan adecvate diminueaza corespunzator necesarul de frig furnizat de aparatele de aer conditionat. În ceea ce priveste iarna, analiza e similara dar unele aspecte, în legatura cu folosirea termopanului la ferestre, merita sa fie adâncite. Termopanul nu este un simplu geam; acesta este o structura alcatuita din mai multe straturi de geamuri (sticle). Cel mai simplu termopan, în consecinta si cel mai ieftin, este o structura care are urmatoarea componenta: 

doua foi de geam (sticle), de aceeasi dimensiune, tratate termic (pentru a nu se sparge cu usurinta; în caz de spargere se disloca in cioburi care nu sunt taioase);
un distantier aflat între cele doua foi de geam, un fel de “coroana” metalica, turnata perimetral celor doua foi de, care asigura separarea spatiului, “prizonier” între foile de sticla plus “coroana” metalica, de spatiul aflat în exteriorul structurii;
spatiul dintre geamuri (sticle), închis ermetic si umplut, fie cu aer, fie cu un gaz inert (cel mai uzual fiind argonul); acest spatiu contine un material absorbant de vapori de apa (desicator).
Se produc si se utilizeaza structuri de geam termopan care au, uzual, pâna la 4 foi de geam (I, II, III si IV). Cel mai simplu geam termopan are 2 (doua) foi (FI si FII) si, deci, 4 fete [nr. 1 si nr. 2 apartin foii dinspre exterior (FI) iar nr. 3 si nr. 4 apartin foii dinspre interior (FII)]. Pentru a face geamul cât mai bun izolator unele dintre aceste fete se trateaza cu substante speciale (asa-zisele suprafete cu emisivitate scazuta). De exemplu, pentru ferestrele fixe cu 2 foi, coeficientii de transfer termic variaza între 1,67 W/(m2 * K) [fereastra cu emisivitatea 0,05 pe fata 2 sau 3, distantier de 12,7 mm, spatiul interior umplut cu argon, rama din vinil izolat cu fibra de sticla] si 3,94 W/(m² * K) [fereastra normala, distantier de 6,4 mm, spatiul înter-foi umplut aer, rama din aluminiu neizolata termic], adica de la simplu la 2,35 ori mai mult. La achizitionarea unui set de geamuri de termopan, oricât de simple ar fi acestea, trebuie acordata atentie unor elemente relativ usor de controlat cum ar fi:

inexistenta unor elemente straine ca de exemplu: fire de par, murdariri ale fetelor interioare ale geamurilor, cuie, rumegus etc;
inexistenta, între foile de geam, a condensului ramas dintr-o eliminare (absorbtie) neglijenta a vaporilor de apa, în timpul procesului de fabricatie;
aparitia unor desprinderi ale distantierelor de foile de geam (de ex. în timpul transportului);
matuiri ale foilor de geam (prelucrare incorecta);
fisuri incipiente ale foilor de sticla etc.