Tratamentul kinetic este asigurat dupa metode moderne, actuale, de 17 kinetoterapeuti, in 7 sali dotate corespunzator.
Pacientii integrati în programul recuperator efectueaza 2 interventii kineto-terapeutice/zi în cursul saptamanii şi 1 interventie (sedintă)/zi în week–end.
Kinetoterapia este un important mijloc therapeutic in recuperare. La copil ierarhizarea mijloacelor terapeutice se face in functie de caz (patologie) varsta neuropsihomotorie (adica posibilitati de miscare) si posibilitati de ntelegere si raspuns. Executata profesionist, kinetoterapia are menirea sa redea copilului potentialul motric la varsta cronologica prin:
1.) tonifierea musculaturii;2.) imbunatatirea mobilitatii articulare;3.) refacerea imaginii kinestezice din aria motorie (centrul de comanda al miscarilor).Fara ortezare adecvata kinetoterapia nu poate face minuni, pentru ca, doar posturarea mentine foloasele obtinute prin kinetoterapie.Denumirea diverselor metode (Bobath, Kabat, Le Metayer, etc) este doar o problema de stricta intimitate profesionala si fara o buna cunoastere a aplicatiei la copil nu are decat o valoare teoretica.Asadar, kinetoterapia ramane un remarcabil mijloc terapeutic daca obiectivele recuperarii sunt corect alcatuite. Exista multe locatii cu kinetoterapie, dar nu toate au un plan terapeutic coerent. Inadecvat aplicata, kinetoterapia poate aduce si neajunsuri. Mama este cea care trebuie sa invete manevre simple, secventializare atenta, aplicare zilnica si ghidata dupa cunoscuta zicala: „miscarea inseamna viata" ea trebuie sa faca din kinetoterapia adecvata copilului ei un „modus vivendi". Nu e cazul sa transformam camera copilului care necesita indelung tratament kinetic intr-o sala de gimnastica - nicidecum! Aceasta-l agaseaza pe copil care devine pacient si la el acasa. Arta parintilor este ca prin joc si etapizarea exercitiilor in cursul zilei sa le adapteze la mijloacele din casa, sa nu produca stres.
Ergoterapia presupune cunoasterea anumitor metode de kinetoterapia mainii, dezvoltarea neuropsihomotorie normala a copilului precum si achizitia abilitatilor de joc si de autoservire. Cu jocuri functionale copilul cu deficiente neuropsihomotorii si cu ajutorul ergoterapeutului priceput, isi cunoaste posibilitatile care se largesc pe masura exersarii terapeutic. Ambele posibilitati terapeutice se completeaza cu alte modalitati, toate bazate pe serioase cunostinte de neurofiziologie si psihomotricitate precum si o buna apreciere psihoemotionala a pacientului.