Turnul de apă se află în partea de nord-est a parcului şi a fost realizat în anii 1920, după proiectele arhitectului Anghel Saligny,  fiind folosit la înmagazinarea apei necesară familiei Ştirbey. Acesta se evidenţiază prin arhitectura vremii, fiind decorat cu elemente clasicizante, ce fac dintr-o construcţie cu funcţiune strict industrială, un obiect de interes arhitectural.

        Particularitatea castelului de apă rezidă în arhitectura sa, care disimulează scheletul de beton armat, printr-o ordonanţă clasicizată, mult simplificată. În ansamblul său, compoziţia arhitecturală respectă cele trei elemente ale oricărui ordin – bază, fus, capitel, succesiune frecvent întâlnită în toate categoriile de clădiri publice. Parterul este tratat drept soclu al clădirii. Partea principală, dezvoltată pe patru niveluri, are ca element arhitectural principal pilastrul, aflat decroşat în faţa fiecărui stâlp al structurii. Legăturile dintre pilaştri se fac prin arce suprapuse. Această ordonanţă se dezvoltă pe patru niveluri, în afară de parter şi este terminată cu un atic intermediar. Partea de sus a castelului de apă este tratată tot cu decoraţie clasicizantă, printr-un relief discret de pilastratură de dimensiuni reduse şi o nouă împărţire a suprafeţei dintre pilaştri.