Cititoarele (de cartele, biometrice, de coduri de bare etc.) sunt elementele din teren care sunt accesate de utilizatori pentru a fi verificati. Ele transmit datele la controller care va compara daca respectivul utilizator este inscris in baza de date si poate avea acces in obiectiv. In cazul in care controllerul decide ca utilizatorul este inscris in baza de date cu acces in respectivul obiectiv va actiona elementul mecanic de blocare (electromagnet, zavoare/incuietori electromagnetice, turnichet poarta etc.), iar accesul va fi permis. 2.1. Cititoare de cartele de proximitate - sunt cele mai folosite cititoare de acces folosite in acest moment. Cititorul de proximitate are in componenta sa o antena si o unitate de control care transforma semnalele primite de la cartela de proximitate in protocolul specific de comunicatie (Wiegand, RS232, RS485 etc.). Avantaje: cititoarele de proximitate sunt usor de folosit, la utilizare fiind necesara doar apropierea cartelei. Asigura o viteza mare de transfer a datelor catre controller. Dezavantaje: cititoarele de proximitate pot fi usor pacalite de catre un utilizator care a sustras o cartela valida. 2.2. Cititoare biometrice - (amprenta, geometria mainii, recunoasterea fetei, recunoasterea irisului etc.) – recunosc caracteristicile biologice unice ale utilizatorilor. Nevoia de a instala cititoare biometric apare in general la obiectivele care necesita un grad ridicat de securitate. Avantaje: nu pot fi pacalite de persoane neautorizate (cum se poate intampla prin aflarea unui cod sau gasirea unei cartele de proximitate). Dezavantaje: costuri de implementare mai mari fata de celelalte tehnologii, timpi de verificare si recunoastere mai mari.