În 1888, multumita vointei lui Titu Maiorescu, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, a fost înfiintata scoala primara rurala din catunul Herastrau, comuna Baneasa, plasa Dâmbovita, judetul Ilfov. Localul scolii cuprindea doar o sala de clasa, o cancelarie si o camera de locuit pentru învatatoarea Zoe Eliad. Scoala a avut în primul sau an de activitate 36 de elevi. Printre materiile studiate se numarau: scrierea, lectura, numararea, religia, caligrafia, gramatica, istoria patriei, geografia, desenul, stiintele naturale si lucrul manual.

În primul razboi mondial, localul scolii a fost rechizitionat, devenind sediu al comandamentului german din Herastrau.

Pâna la Marea Unire din 1918, scoala a depasit toate greutatile specifice începutului: mentalitatea ostila a localnicilor fata de scoala în general, lipsurile materiale, dotarea slaba, abandonul scolar, situatia grea din timpul razboiului.

În 1929, scoala si-a schimbat numele în „Scoala elementara mixta nr. 6 Herastrau”. Localul scolii a fost extins în 1935 prin construirea a 4 noi sali de clasa, 2 cancelarii, o biblioteca si un atelier. Scoala cuprindea si o cantina unde zilnic luau masa de prânz aproape 100 de copii nevoiasi. În perioada interbelica scoala a obtinut rezultate remarcabile: o frecventa buna, un grad ridicat de promovabilitate, precum si o implicare a cadrelor didactice în viata comunitatii prin sezatori, spectacole de muzica si seri de poezie.

În anii celui de-al doilea razboi mondial, directorul Stefan Stefanescu a creat în scoala un centru de prim ajutor medical undea au fost îngrijiti peste 100 de soldati raniti pe front. Lipsurile generalizate din anii grei ai razboiului au atins si scoala din Herastrau: doua ierni la rând cursurile au fost suspendate vreme de mai multe saptamâni din cauza crizei de lemne si de carbuni.

Dupa 1948, învatamântul românesc a fost subordonat partidului-stat ca un instrument de propaganda în slujba regimului comunist. Este drept ca acum scoala a îndoctrinat si a constrâns, dar tot atât de adevarat este ca ea a oferit tuturor sansa de a se instrui, cel putin la un nivel elementar. Pâna în anul 1954 scoala s-a numit „Scoala elementara mixta cu clasele I-VII nr. 6”, iar apoi „Scoala nr. 10”.

        Ea functiona acum în doua localuri, celui obisnuit adaugându-i-se unul improvizat, într-o cladire de vis-a-vis, tot cu 4 sali de clasa. Localul scolii a fost extins si modernizat radical în 1956, ajungându-se la 16 sali de clasa, o biblioteca, doua ateliere, sere, cantina, semiinternat cu 100 de locuri, un cabinet medical si unul stomatologic.

Din 1956, vreme de patru ani, atunci când au functionat si clase de liceu, scoala a devenit „Scoala medie nr. 5”, purtând numele scriitorului Mihail Sadoveanu. În 1960 ea redevine scoala elementara, cu 7 si, peste un an, cu 8 clase, atribuindu-i-se numarul 12, numar pe care îl are si astazi. Extinderea învatamântului obligatoriu de 10 ani a facut ca din 1971-1972 scoala sa aiba din nou clase din prima treapta de liceu, respectiv a IX-a si a X-a. Ultima promotie de elevi de clasa a X-a a absolvit în 1984, de acum înainte scoala limitându-se la ciclurile primar si gimnazial, din cauza lipsei cronice de spatii de instruire. Daca în 1980 scoala avea un numar rezonabil de elevi, 638, în 1988-1989 ea ajunsese la peste 1600, repartizati în 45 de clase. Scoala functiona doar în localul din actuala strada Nicolae G. Caramfil, pe trei apoi chiar patru schimburi, cu un program ce se încheia la ora 20,35.

Marile eforturi si reuste ale dascalilor din Herastrau au constat atunci în: mentinerea unui standard înalt în instruirea elevilor, aducerea tuturor copiilor la scoala, alfabetizarea populatiei mature a cartierului (în 1948 erau înregistrati 863 de analfabeti), desfasurarea de manifestari culturale si sportive în cartier, initierea de actiuni de gospodarire si de îngrijire a zonei parcului. Prin cercurile scolare de istorie, literatura (ce l-a avut ca invitat de onoare în 1958 pe Mihail Sadoveanu), geografie, fizica si matematica, prin activitatile polisportive, prin formatiile literar-artistice (corul, ansamblul de dansuri populare, echipa de teatru, cercul de pictura, grupul de recitatori), prin colectele de haine si de dulciuri pentru copiii din familiile sarace, realizate cu ocazia sarbatorilor de iarna, dascalii din Herastrau le-au deschis elevilor orizonturile cunoasterii si i-au învatat ce înseamna solidaritatea si omenia.

Revolutia din Decembrie 1989 a marcat începutul unei ample reforme în învatamântul românesc. Scoala din Herastrau a atins în 1993 cifre record: 2419 elevi, 73 clase si 102 cadre didactice. Atunci ea era cea mai mare scoala generala din Bucuresti. Început în 1988, noul local din strada Borsa a fost inaugurat în 1992. Cladire moderna si functionala, ea a cuprins initial 24 sali de clasa, 3 laboratoare si o sala de sport. Între 1992 si 2001, scoala si-a desfasurat activitatea în cele doua cladiri, având în total 36 sali de clasa. Din septembrie 2001, Scoala nr. 12 a functionat doar în localul nou, pe doua schimburi. La propunerea cadrelor didactice, scoala noastra si-a luat numele de „Herastrau” în anul 2008.

Astazi, privind cu respect cei 130 de ani de viata ai scolii noastre, suntem mândri ca aceasta institutie de educatie si-a îndeplinit nobila sa misiune culturala si sociala, influentând pozitiv de-a lungul anilor directia si ritmul dezvoltarii comunitatii din cartierul Herastrau – Aviatiei.