La începutul sec al XVI-lea se taie din padure (Codrii Vlasiei), se seaca balti mari si sporind numarul constructiilor, orasul începe sa se întinda.
În zona de sud-est unde azi se afla Scola Nr.95 se gasea în aceea vreme mosia Manastirii Radu Voda un teren acoperit cu vii dar si pamân arabil, care nu avea nici un fel de constructii, locul fiind si mai înalt, racoros si foarte linistit. De aceea Doamna Smaranda, sotia lui Nicole Mavrocordat si-a zidit Palatul de vara cu FOISOR. De aici se pastreaza pâna astazi cele doua nume: Biserica Foisor si strada Foisorului, parte integrata în cartea de vizita a Scolii Nr.95.
Cu circa 115 ani în urma, în mijlocul unui Septembrie promitator îsi deschidea larg portile înca o scoala în perimetrul Capitalei —Scoala Primara Mixta Nr.31 “Mitropolit Nifon”. Chiar daca avea sa functioneze în cladirea unei gradinite, pentru cei care i-au trecut pragul, ea a devenit un tarâm al nazuintelor, al dorintei de a sti, al împlinirilor; un loc în care urmau sa aiba un nou statut— erau elevi!
15 Septembrie 1893
A fost demult… dar si atunci, ca si acum, clopotelul a spart în mii de bucati linistea pastrata de emotiile prea mari ale micilor albatrosi cu “ghiozdane”, vestind începutul.
Nu erau prea multi –doar 37 de elevi în clasa I– dar momentul a fost salutat cu solemnitate, emotie si speranta; speranta ca scoala le va aduce o meserie mai buna decât cea a parintilor.
Dificultatile inerente orcarui început au putut fi depasite numai printr-o buna organizare si printr-o mobilizare a tuturor resurselor de care dispuneau dascalii, dar si prin deosebita pricepere în activitatea de director a doamnei Elena Dulfer, apoi a celor care au continuat demersurile sale.
Din 1925 institutia de învatamânt si-a schimbat denumirea devenind Scoala Primara de Fete Nr.37, iar în 1929 renunta la spatiul oferit de gradinita urmând a se muta în noua cladire ce se ridica pe un teren intrat în proprietatea statului în 1928 printr-un act de vânzare-cumparare între Primaria Sectorului 2 Negru din Municipiul Bucuresti si cele doua personae detinatoare ale terenului: Leon Cristescu si Ioana Lt. Al. Cojan.
În urma decretului lege din 27 mai 1939 pentru Organizarea si Functionarea Învatamântului Primar si Normal, dat de Regele Carul al II-lea, scoala capata denumirea de Scoala Primara de Baieti si Fete Nr.47 “Regele Carol al II-lea”. Ocrotirea si sprijinirea culturii nationale a fost, fara îndoiala, una din preocuparile de capatâi ale Regelui Carol al II-lea “Eu nu pot concepe ca o tara poate sa însemneze ceva, oricât ar fi de mare puterea ei armata daca nu îsi sporeste pâna la extreme patrimoniul intelectual” (3 noiembrie 1931).
Aflata parca în permanenta sub patronajl acestor vorbe, activitatea din scoala s-a desfasurat cu deosebita stradanie, pasiune si implicare. Dincolo de programul zilnic elevii manifestau si o preocupare pentru altfel de activitati; cum ar fi asistenta sociala înteleasa si practicata prin ajutorul reciproc al colegilor, chiar si atunci când acestia erau de etnii diferite având în vedere ca scoala era fregventata atât de romani cât si de nemti si evrei, numarul acestora din urma reprezentând circa o treime din totalul clasei.
Elevilor le era de asemenea cultivat si spiritul economic ce se materializa într-o Cooperativa înfiintata si condusa dupa toate regulile cooperatiste, cu capitalul subscris, aducând un mic beneficiu care în urma hotarârii Adunarii Generale era întrebuintat la cumparat flori pentru Ziua Eroilor. Iubirea de tara si de neam se manifesta prin strângerea de fonduri pentru Ajutorul Ostasului si Palatul Invalizilor, fiecare contribuind dupa puteri. Acestea reprezinta doar un mic exemplu de activitati extrascolare din trecutul institutiei de învatamânt, care în 1960 îsi schimba pentru ultima data denumirea devenind Scoala Generala de 8 ani Nr.95.
