TERAPIA SUFLETULUI     Când Tatăl Ceresc a creat omul, l-a făcut după chipul şi asemănarea Sa, dăruindu-i Suflet, spre a-i asigura Nemurirea. Aşadar, Sufletul este emanaţie Divină.   Când ajungem la capătul călătoriei vieţii, avem datoria să Îi arătăm lui Dumnezeu cum am preţuit şi îngrijit darul Său, adică Sufletul nostru. Şi, atunci, va trebui să avem Sufletul întreg, aşa cum ni l-a dat Creatorul. De aceea, un rol important în vindecarea deplină a fiinţei noastre îl are terapia Sufletului.   Pe parcursul întregului şir de existenţe, de când am devenit muritori în trup de carne, câteodată, am ştiut să ne păstrăm acest dar sfânt - Sufletul, dar, alteori, am pierdut sau am dat părţi din el, iar, uneori, părţi din Suflet ne-au fost furate. Rămaşi fără întregul Suflet, ne-am pierdut din puteri, din abilităţi, din calităţi, din forţa vitală, dar, mai ales, ne-a fost afectată starea de sănătate deplină, dăruită nouă la Facere.   Datorită traumelor suferite de-a lungul unei vieţi, se pierd părţi de Suflet. Şamanii - şi nu numai ei - cred că, în cazul unor traume, o parte de Suflet pleacă, pentru ca fiinţa să poată supravieţui, să poată trece, oarecum, mai uşor, peste aceste episoade din viaţă. Partea de Suflet, care a fost rănită, se izolează şi pleacă în alte dimensiuni, în alte planuri, pentru ca cealaltă parte a Sufletului să poată continua, în trup de carne, firul acelei vieţi.   Dacă un om a suferit o traumă - în copilărie sau în oricare alt moment al vieţii sale - şi şi-a pierdut o parte din Suflet, el poate dezvolta fie o boală, fie un anumit tip de comportament deviant, fie că, pur şi simplu, atrage în viaţa sa un anumit tip de oameni sau de situaţii neplăcute. De asemenea, se poate întâmpla ca o pierdere de Suflet să se fi produs într-una din vieţile anterioare şi, pentru că nu a fost recuperată şi vindecată în respectiva existenţă, această lipsă de Suflet poate determina consecinţe neplăcute în viaţa actuală. Există şi cazuri când omul, însuşi, îşi dăruieşte o parte din Suflet altcuiva. O simplă afirmaţie, de genul „mi-aş da Sufletul pentru ...“, spusă cu convingere, poate genera acest fapt.   În cazul furtului de Suflet, persoana care cauzează o traumă cuiva, fură o parte din Sufletul victimei sale. De exemplu, unui copil, prin bătăi, i se fură o parte de Suflet. La maturitate, ajuns, la rîndu-i, părinte, poate dezvolta acelaşi comportament, bătându-şi copilul. În felul acesta, el încearcă, să-şi suplinească lipsa acelei părţi de Suflet, furând de la propriul copil. Acest comportament abuziv se poate perpetua în familie, din generaţie în generaţie, până când unul dintre membri familiei opreşte acest lanţ de suferinţă, prin recuperarea şi vindecarea propriei părţi pierdute din Suflet. El poate să-şi vindece neamul, prin recuperarea şi vindecarea părţii de Suflet originare, a strămoşului de la care a început suferinţa. Numai atunci se va face vindecarea deplină pe neam, ne-riscând ca această suferinţă să reapară la generaţiile următoare.