DE CE IUBESC REFLEXOLOGIA ?

În ultimii ani, s-a scris mult, chiar foarte mult, despre REFLEXOLOGIE, despre beneficiile indubitabile ale acestei ştiinţe de susţinere şi tratare blândă, ne-invazivă, a organismului uman. Cu siguranţă, se va scrie, în continuare, şi mai mult...

M-am întrebat ce element de noutate aş putea aduce despre acest domeniu al terapiilor holistice, atât de drag mie, doar printr-o scurtă prezentare, pe acest site, într-un spaţiu limitat. Şi, am concluzionat că nimic nu m-ar mulţumi îndeajuns, pentru că oricât aş scrie, ar fi prea puţin, prea sec, faţă de cât mi-aş dori a vă spune. Aşadar, cei interesaţi de reflexologie vor găsi, destule elemente pro terapia prin masaj plantar ori palmar, cercetând prin tot mai numeroasele site-uri de profil şi, cu siguranţă, pe rafturile librăriilor. Si, nu în ultimul rând, îi aşteptăm la un curs de reflexologie...

M-am gândit: Nu ar fi mai bine dacă aş atrage atenţia asupra importanţei deosebite a acestei terapii?

Odată, demult, cineva mi-a pus întrebarea: „Cum poţi pune mâna pe talpa cuiva, a unui străin? Mai ales că ...picioarele miros.”

Niciodată, până atunci, nu-mi pusesem această problemă. De fapt, nici nu mă gândisem, în vreun fel sau altul, cum pot să ating picioarele unei persoane necunoscute.

Întrebarea, aparent supăratoare, a fost binevenită; a avut menirea de a mă face să înţeleg de ce am ales să fac acest lucru.

Dintr-odată, am înţeles că, pentru multe persoane, a atinge picioarele unui alt om, ale unui „străin”, este un gest de „umilinţă”.

În primul rând, o persoană, aşa-zis „străină”, nu este un străin. Este un om; este un frate al nostru, aflat, cu siguranţă, într-o suferinţă.

Cât priveşte „umilinţa”... A putea să îţi aşezi mâinile – cu atenţie, cu drag, cu căldură, ca într-o mângâiere – pe picioarele „străinului”, este un gest de mare iubire, necondiţionată, pentru un seamăn de-al tău. Este un gest de smerenie.

Şi, să ne reamintim:

Domnul nostru, ISUS HRISTOS, a spălat picioarele Ucenicilor Săi.

Când Petru l-a întrebat:

„Doamne, Tu să-mi speli, mie, picioarele?”,

ISUS i-a răspuns:

„Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”

ISUS a mai adăugat:

„... dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora, ...

Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.”

Şi acum, despre mirosul picioarelor...

Nu, nu picioarele miros. Miroase lipsa de grijă, miroase lipsa de respect, faţă de această deosebit de importantă parte anatomică a corpului nostru.

Pentru că ele, picioarele, atât de puţin beneficiare ale atenţiei noastre, sunt cele care ne poartă povara fiinţei noastre întrupate, sunt cele care ne poartă pe toate drumurile vieţii, atât cât ne este dat.