DESPRE  NECESITATEA  REÎNTOARCERII  LA  TRADIŢIE     NE TEMEM. MEREU NE TEMEM. La întrebarea «De cine/ de ce anume/ din ce cauză ne temem?» răspunsul nu este simplu. În practica terapeutică ne confruntăm, tot mai des, cu pacienţi bântuiţi de TEAMA de ziua de mâine, de întuneric, de cutremur, dar, mai cu seamă, de teama de acel ceva, definit drept ... «nu ştiu ce». La o primă evaluare, astfel de pacienţi ar putea fi etichetaţi drept astenici, anxioşi, fobici sau, popular spus, prăpăstioşi cărora li se potriveşte povestea cu drobul de sare.   Multe dintre TEMERILE zilelor noastre le punem pe seama unei situaţii economice şi politice dezastruoase (pe plan intern, cât şi extern), pe seama zvonurilor sau ştirilor apocaliptice, venite de peste tot, prin mijloace de informare în masă, ori prin viu grai. Indiferent de modul de vehiculare a scenariilor groazei, rezultatele sunt aceleaşi: SUFERINŢE, provocate prin zdruncinarea sufletelor, a minţilor acelora atinşi de aripa neagră a demonului fricii ori însingurării.   Aşa - zisele cauze explicative ale temerilor, generalizate, sunt artificiale, dar, mai cu seamă, superficiale. SUFERINŢELE noastre, provocate de TEMERILE noastre, sunt dintotdeauna; ele îşi au obârşia undeva, demult, într-o perioadă de ne-aducere aminte, a noastră personal şi, nu de puţine ori, a neamurilor din care provenim.   Cheia vindecării SUFERINŢELOR şi TEMERILOR trebuie căutată - nu în cărţile medicale ori în cele de terapii alternative şi complementare, nici la cursuri de sfârşit de săptămână, nici pe internet, ci altundeva, ... în vechime, la SURSA CUNOAŞTERII ANCESTRALE. Cheia este REÎNTOARCEREA LA TRADIŢIE, acea tradiţie lăsată de CEI VECHI - ai noştri şi ai altora... VIAŢA OMULUI este cuprinsă între RITUALURI – RITUALURILE VIEŢII: al Naşterii şi al Morţii. Acum şi dintotdeauna. Aici şi oriunde în lumea asta... Şi, peste tot, la fel... sau aproape la fel. RITUALURILE TREBUIE RESPECTATE. Pentru că RITUALURILE fac parte din TRADIŢIE. Iar TRADIŢIA face parte din SUFLETUL STRĂBUNILOR. Face parte din noi.   Timpurile au trecut. «Au evoluat» - ar argumenta unii neglijarea tradiţiilor. Spre bine? Desigur, din unele puncte de vedere... Spre rau? Cu siguranţă, din multe alte puncte de vedere... Totuşi, dacă am avea mai multă ÎNCREDERE în MILA LUI DUMNEZEU, în FORŢA IUBIRII, în ADEVĂRUL cuprins în TRADIŢIILE acestui VECHI POPOR, VIAŢA noastră ar fi alta. Mai aşezată, mai tihnită. Mai cu ÎNCREDERE ÎN ZIUA DE MÂINE şi ÎN CEA DE APOI... SĂ NE REÎNTOARCEM LA TRADIŢIE...