Ce este pedodontia?
Pedodontia reprezinta ramura stomatologiei axata pe evaluarea, preventia si tratamentul afectiunilor orale la copii. Aceasta se concentreaza pe particularitatile dentitiei temporare si pe procesul de eruptie al dintilor permanenti.
Comparativ cu stomatologia generala, ce se adreseaza adultilor si presupune o colaborare eficienta între medicul stomatolog si pacient, pedodontia se bazeaza pe cooperarea dintre medic si familie, fiindca nivelul de igiena, regimul nutritional al copilului si frecventa consultatiilor la medic determina evolutia corecta a întregii cavitati bucale.
Ce face un medic pedodont?
Medicul pedodont are competente de specialitate în domeniul pedodontiei, ceea ce îi permite abordarea integrata a problemelor dentare la copii, de la bebelusi pâna la adolescenti. Principala lui sarcina consta în identificarea riscurilor specifice etapei de vârsta, precum si în stabilirea unui plan de tratament care previne aparitia complicatiilor.
Specialistul pedodont controleaza procesul de eruptie, urmarind structura osoasa si pozitionarea dintelui pe arcada.
Ce rol are medicul pedodont în mentinerea sanatatii orale a copilului?
Medicul pedodont joaca un rol major în protejarea integritatii dentare si gingivale la vârste mici, printr-o abordare orientata pe profilaxie si educatie. Pedodontul examineaza dantura temporara, urmarind eruptia în raport cu structura maxilara, pentru a observa daca apar posibile dereglari de pozitionare. Prin metode adaptate vârstei, pedodontul reuseste sa explice copilului cum se efectueaza periajul corect si cât de importante sunt metodele complementare de igienizare orala.
Cu ce probleme dentare se pot confrunta copiii?
La fel ca adultii, copiii pot dezvolta diverse afectiuni orale, influentate de particularitatile structurale ale dintilor temporari si ale tesuturilor înconjuratoare. Acestea sunt agravate de factori externi, precum dieta dezechilibrata sau igiena orala deficitara. Printre cele mai frecvente patologii dentare identificate la pacientii pediatrici se numara cariile dentare, inflamatia tesutului gingival, demineralizarea dentara, abcesele dentare sau problemele de aliniere a dintilor.
Gingivita
Gingivita constituie o afectiune inflamatorie a tesutului gingival, manifestata clinic prin roseata, edem, sângerare si sensibilitate locala. La copii, cauza principala este acumularea placii bacteriene, favorizata de o igiena orala necorespunzatoare si de un consum sporit de alimente cu zahar.
Cariile dentare
Cariile dentare reprezinta leziuni progresive ale smaltului si dentinei, determinate de actiunea bacteriilor din placa dentara asupra suprafetei dintilor. Aciditatea produsa de metabolismul bacterian degradeaza treptat structura dentara, formând cavitati cu evolutie rapida în cazul copiilor, datorita structurii mai putin mineralizate a dintilor temporari.
Demineralizarea dintilor
Demineralizarea reprezinta un proces patologic în urma caruia smaltul dintilor pierde progresiv minerale, în principal calciu si fosfati, sub actiunea acizilor rezultati din fermentarea glucidelor consumate. Primele semne clinice apar sub forma unor pete albe-opace, care indica modificari în structura smaltului si predispozitie crescuta spre aparitia cariilor. La copii, demineralizarea dintilor apare mai rapid din cauza sensibilitatii mai mari a smaltului temporar.
Abcesul
Abcesul dentar este o colectie localizata de puroi, formata în urma unei infectii bacteriene severe la nivelul dintelui sau a tesuturilor înconjuratoare. În pediatrie, cauza principala a abcesului dentar este o carie profunda netratata, care permite bacteriilor sa invadeze pulpa dentara si tesuturile periapicale. Clinic, abcesul se manifesta prin durere intensa, edem local, uneori febra si stare generala alterata.
Pierderea timpurie a dintilor
Pierderea precoce a dintilor temporari, înainte de momentul fiziologic, apare frecvent din cauza cariilor severe sau a traumatismelor accidentale. Consecintele pierderii premature a dintilor de lapte sunt semnificative, deoarece dintii vecini migreaza spre spatiul liber si determina astfel modificari ale ocluziei si aparitia unor anomalii în pozitionarea dintilor permanenti.
Înghesuirea dintilor
Înghesuirea dentara reprezinta o anomalie frecvent întâlnita în stomatologia pediatrica ce consta în suprapunerea sau rotatia dintilor din cauza spatiului insuficient pe arcada. Cauzele sunt multiple si includ mostenirea genetica, pierderea timpurie a dintilor temporari sau eruptia întârziata ori ectopica a dintilor permanenti.
