Piciorul reprezinta baza flexibila si elastica prin care corpul isi pastreaza pozitia verticala in timpul miscarii. In timpul mersului, aceasta se alungeste, in medie, cu 6,6 mm. Flexibilitatea sa este datorata anatomiei complicate a celor 28 de oase ale sale. Piciorul se poate adapta diferitelor suprafete si sa absoarba socurile. Planta piciorului este strabatuta de numeroase terminatii nervoase.

Structura osoasa a piciorului:

– maleola externa a fibulei (peroneului) – maleola interna a tibiei – talusul (astragalul): acesta formeaza partea superioara a gleznei. El se articuleaza cu calcaneul, scafoidul si fibula – scafoidul: numit si „os navicular”, din cauza formei sale. – calcaneul: are forma „de melc” si formeaza calcaiul. Acesta suporta o mare parte a fortelor mecanice care se exercita asupra labei piciorului in timpul mersului. El este mobil in cele trei planuri ale spatiului. – tarsul: formand calcaiul si glezna, tarsul este constituit la randul sau, din sapteoase dispuse pe doua randuri (calcaneul, astragalul, scafoidul, cuboidul si trei cuneiforme) oasele anterioare ale tarsulu se articuleaza cu oasele metatrsiene. – metatarsul: reprezinta arcada plantara. El este format din cinci oase lungi care se afla intre tars si primele falange ale degetelor. – falangele: fiecare deget are trei falange, cu exceptia halucelui (degetului mare) care are doua. La extremitatea fiecarei falange se insereaza ligamentele.