Apicultura , o indeletnicire straveche, a oamenilor de pretutindeni. Biblia, Coranul, manuscrisele Orientale ,scrierile Greciei Antice, ale Romei Antice, tarile din Orientul Mijlociu au laudat de-a lungul timpului virutile mierii, polenului ,produselor stupului in general ca sursa si garantie pentru sanatatea oamenilor. In fiecare teritoriu populat exista aceeasi credinta legata de puterile miraculoase ale mierii utilizata atat ca aliment cat si ca medicament Se admite ca albinele ar fi un simbol al nemuririi, poate pentru ca au fost considerate spirite ce-si schimba locul, dar nu mor niciodata. Exista o inteligenta selectiva, nativa, un instinct de conservare primar,la aceste "mici inaripate", o spun apicultorii, caci albinele ocolesc plantele modificate genetic. Un lucru mi se pare extraordinar si anume acela ca 30-35% din genele albinelor sunt identice cu ale omului. In Biblie, Tara Promisa este descrisa drept " Taramul unde curge lapte si miere " Primele urme istorice legate de recoltarea mierii, dateaza din neolitic, adica de aproximativ 12 000 de ani, atestate de o pictura descoperita in 1921 in pestera Paianjenului de langa Valencia (Spania).Pe tabletele de argila ale culturii mesopotamiene (2700 iCh), se mentioneaza mierea ca medicament. In Irak, la Nipur au fost descoperite doua fragmente din ceramica 2100-2000 iCh, scrise in limba sumeriana, ce contin o reteta de leacuri si unsori obtinute din miere. Pe papirusurile egiptene ale lui Ebers se citeaza mierea si ceara de albine ca medicament; reiese ca babilonienii, asirienii si mai ales egiptenii intrebuintau inca de pe atunci mierea ca medicament; considerau ca mierea vindeca ranile, bolile tubului digestiv, ale rinichilor, ochilor, se aplicau cataplasme pe arsuri, tumori, fistule, plagi infectate. Grecii o foloseau ca aliment, medicament dar si la diverse ritualuri si ceremonii, pentru a-i venera pe zei si o numeau " Nectarul Zeilor ". In Rigveda, cea mai veche carte din India, scrisa intre 3000-2000 iCh, sunt mentionate atat albinele cat si mierea lor. Exista o multime de alte scrieri ramase de la Aristotel in " Istoria animalelor " ( sunt 6 carti in care se ocupa de viata si productia albinelor ). Plinius cel Batran , reputat enciclopedist roman scrie despre albine si produsele lor in " Istoria naturala ". Medicul si botanistul Dioscorides considera mierea un panaceu capabil sa usureze orice suferinta. Hipocrates, parintele medicinei recomanda mierea intr-o serie de afectiuni respiratorii, cardiace, renale, gastro-intestinale, cutanate, pentru tratarea plagilor, etc. In ce priveste primele marturii scrise privind apicultura la Daci, le avem de la istoricul Herodoth ( 485-421 icH ) Astazi dupa decenii de cercetari ale medicilor, chimistilor, farmacistilor si biologilor din lumea intgreaga asupra acestui miraculos izvor de sanatate, care este stupina, produsele stupului si-au recapatat si ocupa locul bine meritat si de necontestat in cadrul terapiilor medicale.