APOSTILA este un certificat eliberat de autorităţile competente ale unui stat semnatar al Convenţiei de la Haga, pentru actele oficiale întocmite în ţara respectivă, care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat semnatar al Convenţiei. SCOPUL eliberării apostilei este autentificarea originii unui act oficial, pentru prevenirea utilizării unor acte false în vederea producerii de efecte juridice.
Romania a aderat la Conventia de la Haga din 5 Octombrie 1961, aprobatǎ prin Legea nr.52/2000 şi modificatǎ prin Legea nr.142/2004, la data de 16 martie 2001. Aceasta Conventie consta in suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine. Astfel, recunoasterea in strainatate a actelor romanesti s-a simplificat si odata cu aderarea Romaniei la aceasta Conventie, recunoasterea internationala a documetelor nationale consta in aplicarea unei stampile (Apostila de la Haga) pe documente pentru a le autentifica / legaliza international.
Prezenta conventie se aplica actelor oficiale care au fost intocmite pe teritoriul unui stat si care urmeaza sa fie prezentate pe teritoriul unui alt stat. Sunt considerate acte oficiale, in sensul prezentei conventii: a) documentele care emana de la o autoritate sau de la un functionar al unei jurisdictii a statului, inclusiv cele care emana de la ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecatoresc; b) documentele administrative; c) actele notariale; d) declaratiile oficiale, cum ar fi: cele privind mentiuni de inregistrare, viza de investire cu data certa si legalizari de semnatura, depuse pe un act sub semnatura privata. Totusi prezenta conventie nu se aplica: a) documentelor intocmite de agenti diplomatici sau consulari; b) documentelor administrative care au legatura directa cu o operatiune comerciala sau vamala.
Inainte de 01 noiembrie 2004 in România existau doar 2 autorităţi cu drept de apostilare: Ministerul de Externe si Ministerul de Justitie. Dupa aceasta dată, procedura de apostilare /supralegalizare a trecut în competenţa Prefecturilor, respectiv a Tribunalelor pentru actele judecatoresti, si a Camerelor Notarilor Publici pentru documentele notariale.
Pentru recunoaşterea internaţională, actele oficiale, după ce sunt apostilate la Instituţia Prefectului, la Tribunalul sau la Camera Notarilor Publici, se traduc în limba ţării de destinaţie de către un traducător autorizat, inclusiv apostila, după care se legalizează de către un notar public. În final traducerea legalizată se supralegalizează la Camera Notarilor Publici.
Uneori, dupa cum am precizat si la pagina www.traduceri-global.ro/vizareCNRED, pentru ca unele documente sa poata fi apostilate, acestea trebuie sa fie vizate in prealabil de catre institutia emitenta competenta.
