Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti este cea mai veche si prestigioasa scoala de ingineri din România. Traditiile ei sunt legate de înfiintarea, în anul 1818, de catre Gheorghe Lazar, a primei Scoli tehnice superioare cu predare în limba româna, la manastirea Sfântul Sava din Bucuresti. În anul 1832, aceasta este reorganizata în Colegiul de la Sfântul Sava.
La 1 octombrie 1864, a fost înfiintata “Scoala de Poduri si Sosele, Mine si Arhitectura”, care la 30 octombrie 1867 devine “Scoala de Poduri, Sosele si Mine”, cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, institutia capata o noua structura, sub denumirea de “Scoala Nationala de Poduri si Sosele”; la 10 iunie 1920 a fost înfiintata Scoala Politehnica din Bucuresti, având patru sectii: Electromecanica, Constructii, Mine si Metalurgie, Sectia Industriala.
Din noiembrie 1920 denumirea se schimba în POLITEHNICA din Bucuresti.
La data de 3 august 1948 a fost înfiintat Institutul Politehnic din Bucuresti, care cuprindea initial 4 facultati si în care, din 1950, au aparut majoritatea facultatilor actuale. In baza rezolutiei Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din Bucuresti a devenit Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti.