Tehnicile Miofasciale fac trecerea de la abordarea intensa, “hard”, a corpului uman, asa cum se acceseaza în masajul clasic, la o abordare blanda, discreta, “soft”, a structurii fizice.

 Folosindu-se de proprietatile anatomice ale fasciei, tehnicile miofasciale ofera oportunitati noi de explorare a corpului uman, oferind solutii noi în abordarea si rezolvarea mai profunda si mai eficienta a diverselor probleme de sanatate.

Exista 2 întelesuri principale ale termenului fascie:

Pe lânga întelesul clasic referitor la învelisurile muschilor:

• Sistemul fascial contine si tendoanele, ligamentele, bursele, care sustin sistemul osteo-muscular si articulatiile;
• Capsulele organelor interne, peritoneul, mezenterul, care sustin organele intraabdominale;
• Pericardul, pleura, elemente ale mediastinulului, care sustin organele în cavitatea toracica;
• Foitele meningeale, din jurul creierului, maduvei spinarii si a nervilor;
• Vasele de sânge.

În sens mai larg, avand origini embriologice comune mezodermale, sistemul fascial face parte si din cartilagii, oase si ajunge sa înveleasca fiecare celula. 

Dezvoltarea lui începe la 2 saptamâni ca un gel fibros care invadeaza si înconjoara toate celulele, apoi sufera progresiv modificari de structura si întrepatrunderi, ajungând sa alcatuiasca straturile complexe prezente în organismul adult.

Considerata un tesut moale, alcatuita din:

• Colagen (generator de rezistenta)
• Elastina (generatoare de elasticitate sau flexibilitate)
• Reticulina si polizaharide (captatoare de apa), in proportii variabile, in functie de tesut si starea lui – fascia face parte din toate structurile corpului (tesuturi, organe, vase de sânge, nervi, etc) ca un tot unitar si în acest fel le coordoneaza activitatea atât direct cât si indirect.

Fascia este într-o miscare „unduitoare” continua prin componentele ei, chiar daca în aparenta corpul se pastreaza imobil, în viziune osteopatica aceasta fiind alimentata si întretinuta de ”miscarile” („pulsatiile”) sistemului nervos central.

Aceste pulsatii au o intensitate de 0,0003 μm, iar un ciclu complet de miscare, în conditii optime de functionare, variaza între 13-16 secunde.

Miscarea libera fasciala este ceea ce caracterizeaza corpurile vii si sanatoase; absenta miscarii fasciale este un atribut al nefiintei; restrictia de miscare fasciala defineste dezechilibrul functional si, ulterior, boala.

Fascia:

• Furnizeaza organismului forta, sprijin, elasticitate si amortizare;

• Creeaza si sprijina forma de baza a tesuturilor;

• Preia, distribuie si se adapteaza la stressurile fizice (suprasolicitari, traumatisme, etc); rigiditatea fasciala poate conduce la aderente, rupturi musculare, ligamentare, fracturi de stress; fibroza, atrofia, scurtarile sunt rezultate ale adaptarilor disfunctionale ( corpul se echilibreaza într-un dezechilibru)

• Înconjoara fiecare celula – fascia joaca un rol major în transportul fluidelor vitale; când este sanatoasa si hidratata fascia mentine apa la nivel celular, este maleabila si se misca bine în timpul mobilizarilor; starea de hidratare a fasciei permite schimburile nutritive si a produsilor de metabolism; în caz contrar ea devine rigida, fibrotica si aderenta la celulele si tesuturile din jur – perturbând hranirea celulara.

• Functioneaza ca un amortizor pentru socuri prin capacitatea ei de a se transforma de la o consistenta solida la una de tip gel (pe baza proprietatilor elementelor ei componente si în cazul unei hidratari adecvate); aceasta actiune se refera si la organele interne.

• Ca o structura arhi-raspândita în organism fascia are interconexiuni cu meridianele energetice, de cele mai multe ori punctele esentiale de restrictie fasciale fiind puncte blocate de pe meridiane.

O fascie care nu se poate adapta corespunzator la solicitari, fascia disfunctionala (deshidratata, rigidizata, tensionata deja, etc) – poate suferi leziuni severe; ea poate sa se erodeze, sa se calcifieze; poate conduce la modificari posturale si chiar dezalinieri structurale, poate disloca oase; se poate genera toxicitate, sensibilitate locala si durere, aceasta putând fi resimtita si la distanta de zona afectata; fascia afectata poate fi cauza de pierdere a flexibilitatii, tulburari de mers, dislocare de organe, oboseala, depresie; este accelerat procesul de îmbatrânire.

Contracturile musculare coexista cu tensionari fasciale, abordarile fasciale conducând la decontracturare rapida.

Traumatismele, se transmit la distanta de locul afectat, modificând tensiunea si, implicit flexibilitatea, cu repercursiuni pe structurile/organele locale; si astfel se pot explica corelarile între organele interne si structuri somatice aflate la distanta.

Fascia este o structura implicata în toate dezechilibrele functionale si structurale ale corpului viu de unde si impactul imens terapeutic pe care îl are abordarea ei.

Trebuie mentionat ca majoritatea tipurilor de masaj interactioneaza fascial, dat fiind faptul ca tesutul fascial se regaseste în toate structurile copului, dar exista masaje dedicate acestei structuri care scurteaza foarte mult timpul de lucru si maximizeaza eficienta terapeutica.

Fiind o terapie care permite lucrul la distanta, datorita faptului ca între lanturile miofasciale din corp exista o simbioza perfecta, nu am întâlnit contraindicatii în practica terapeutica.

*Recomandarea este sa va hidratati corespunzator înainte de terapie, cel putin 1 L de apa.