Conceptul Mulligan este un complex de metode de evaluare, diagnostic si tratament pentru dureri articulare si disfunctii musculo-scheletale; reprezinta un concept relativ nou si este sustinut de evidente clinice si stiintifice.

Tratamentul Mulligan are la baza tehnici simple si eficiente de mobilizari articulare pasive, induse de catre terapeut, combinate cu miscari active, executate de catre pacient. Este o tehnica de tratament dezvoltata de catre neozeelandezul Brian Mulligan – acest concept de mobilizare cu miscare a devenit un tratament popular pentru leziunile musculo-scheletice cu impact asupra durerii, reducerii inflamatiei si inducerea relaxarii.

Principiul de baza este Mobilizare cu Miscare (MWM – Mobilisation with Movement), iar tehnicile terapiei manuale Mulligan cuprind:

• NAGS (natural apophyseal glides), care presupune mobilizarea apofizelor vertebrale; aceste manevre terapeutice, ofera terapeutului oportunitatea de a evalua cat si de a trata pacientul intr-un lant kinetic inchis prin aplicarea mobilizarilor articulare acolo unde pacientul simte in mod regulat simptomele.
• SNAGS (sustained natural apophyseal glide), care presupune o mobilizare sustinuta a apofizelor vertebrale; manevrele presupun atat mobilizarile apofizelor vertebrale cat si miscarile fiziologice active din partea pacientului.

• SMWAMS (spinal mobilization with arm movements) care presupune mobilizarea coloanei vertebrale asociata cu miscarea bratelor.

Totul incepe cu o evaluare si, in functie de semnele care apar, terapeutul va recomanda un protocol de recuperare continand tehnicile Mulligan.

Pentru aplicarea acestei tehnici, este esential sa nu apara durere atat la momentul in care se executa mobilizarea sustinuta (repozitionarea componentei articulare), cat si in timpul miscarilor ce vor avea loc.

Imbunatatirea functiilor trebuie sa apara imediat si efectul (imbunatatirea obtinuta) trebuie sa fie de lunga durata. In situatia in care aceste efecte nu sunt obtinute, tehnica MWM nu este indicata ca parte a protocolului de recuperare.

In prima instanta, aceasta metoda a fost folosita la nivelul coloanei cervicale, insa, cu timpul, s-a dezvoltat foarte rapid si eficient cu aplicabilitate pe toate ariile coloanei vertebrale pana la cele mai periferice articulatii (picior si mana).

Principii de aplicare a terapiei manuale Mulligan:

• Fizioterapeutul trebuie sa identifice semnele precum pierderea in amplitudine a miscarilor articulare, durerea asociata cu miscare sau durerea asociata cu activitati functionale specifice in timpul evaluarii;
• Se aplica accesoriul de mobilizare articulara (perpendicular sau paralel cu planul articulatiei), accesoriul (cureaua Mulligan) aluneca, trage componenta articulara in pozitia dorita fara sa produca durere;
• Fizioterapeutul trebuie sa acorde atentie sporita pacientului pentru a se asigura ca nu apare durerea in timpul mobilizarilor;
• In timp ce accesoriul (cureaua Mulligan) este mentinut in tensiune, se solicita pacientului sa execute miscare din articulatia mobilizata, in directia restrictionata, pentru a verifica daca semnele initiale s-au imbunatatit. Scopul este de a executa miscari fara aparitia durerilor din stadiul initial.
• In cazul in care durerea inca este prezenta, aceasta indica faptul ca terapeutul fie nu a gasit directia corecta, fie trebuie accentuat gradul de mobilizare, fie nu este depistata aria potrivita (segment al coloanei vertebrale) sau tehnica nu este recomandata ca indicatie de recuperare.
• In momentul in care durerea este depistata corect si unghiul de mobilizare setat, miscarile se repeta de aproximativ 10 ori in cate 3-4 seturi.
• Treptat, terapeutul revine in pozitia in care durerea era prezenta, reducand asistenta acordata pacientului pana la momentul in care pacientul este in masura sa execute miscarea activa, fara durere.

Cand este recomandata aceasta tehnica?

Aplicarea acestui concept este recomandata in durerea non-inflamatorie, durerea acuta survenita in urma unei accidentari, pierderea amplitudinii miscarilor articulare in urma unor probleme articulare (artrita, artroza), in urma interventiilor chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale, in dureri de cap si ameteala cauzate de probleme cervicale, in entorsa de glezna, epicondilita laterala (cot de tenismen), umar dureros cu restrictia miscarii de flexie sau abductie, cat si in alte afectiuni care restrictioneaza miscarea fireasca a articulatiei.